Imbracamintea constituie un aspect al vietii omului caruia, adesea, i se acorda o importanta cu mult mai mare decat ar trebui. Pentru a cunoaste rostul hainelor, se cuvine sa raspundem sincer la doua intrebari, dupa cum urmeaza: De ce ne imbracam? Pentru a nu sta dezbracati. De ce nu stam dezbracati? Din doua motive: pentru a nu ne rusina, in fata celorlalti, si pentru a ne pr
oteja trupul de frig sau de cladura.
Avand in vedere cele doua motive de mai sus, cu adevarat ne imbracam dintr-o nevoie reala, iar nu fara rost. Astfel, consider ca oricare alt motiv ar sta la baza folosirii si alegerii hainelor, ar avea toate sansele sa fie unul patimas, adica intemeiat pe o nevoie nefireasca si inselatoare a sufletului.
Hainele ne aduc aminte de pedeapsa !
Imbracarea hainelor trebuie sa ne aduca aminte de pedeapsa pentru neascultare si de alungarea din rai a protoparintilor nostri, Adam si Eva, precum ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Insusi faptul acoperirii trupului cu haine este o vesnica aducere-aminte de izgonirea din rai si de pedeapsa pe care au luat-o, dupa calcarea poruncii, protoparintii nostri. Mai inainte de neascultare, protoparintii erau goi si nu se rusinau, insa, dupa cadere, "au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamanturi imprejurul trupului" (Facere 3, 7). Astfel, noi, cei ce mai inainte (in rai) eram acoperiti de darul lui Dumnezeu si nu aveam trebuinta de haine, pentru care pricina facem din aceasta amintire a pedepsei un prilej de a alerga dupa haine stralucite si de mult pret?"
Insasi existenta hainelor trebuie sa ne fie un indemn spre neimpodobire si spre pocainta, pentru ca nu am fi avut nevoie de acestea, ca sa ne apere de arsita soarelui si de gerul iernii, daca am fi pazit porunca cea dintai a lui Dumnezeu si nu am fi fost alungati din rai. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Imbracamintea hainelor sa se faca noua vesnica aducere-aminte si invatatura despre caderea din bunatati si despre pedeapsa pe care neamul oamenilor a primit-o pentru neascultare."
Odata ajuns patimas, omul si-a pervertit toate nevoile, uitand parca de rostul lor cel adevarat. Astfel, in loc sa se foloseasca de haine pentru a-si acoperi rusinea si pentru a se feri de vitregiile vremii, acesta le-a transformat intr-un scop in sine, cautand mai mult materialele scumpe si greu de gasit, decat pe cele simple, aflate la indemana oricui.
Pe langa faptul ca omul a ajuns sa depuna un efort considerabil pentru a-si procura haine alese, el nici macar nu se multumeste vreodata, cautand neincetat alte si alte lucruri alese si scumpe. In aceasta privinta, Sfantul Ioan spune: "Sa ne spuna noua cei care pun atata fantezie (moda) in haine, incat nici nu stiu de acea imbracaminte din lana de oaie, ci se imbraca cu haine de matase, de ce isi impodobesc trupul cu acestea si se bucura de imbracamintea cea de aici, neauzindu-l pe Apostolul Pavel, cum zice: "Avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati" (I Timotei 6, 6-8)?"
Hainele scumpe pot imbolnavi sufletul
Hainele trebuie sa fie simple si bine intocmite, astfel incat sa-si indeplineasca scopul lor, iar nu impodobite fara rost, lucrate din materiale foarte scumpe sau de catre mesteri renumiti. Din pacate, petrecerea indelungata intr-un mediu luxos, tineretea si pilda nepotrivita a celor din jur ne pot face sa uitam usor scopul adevarat al hainelor. In acest sens, Sfantul Vasile cel Mare, ne intreaba retoric: "Este, oare, vreo deosebire, pentru un om cu mintea sanatoasa, daca imbraca o haina scumpa sau una ieftina, atata vreme cat si una si alta il apara iarna, de frig, iar vara, de caldura?"
Hainele impodobite fara rost si cautate mai ales pentru pretul lor, indica patimi si pofte ascunse, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "Cautarea hainelor din fir de matase si de mult pret este o desertaciune ce isi are inceputul sau intr-o ascunsa inchipuire (intentie) sau intr-o pofta amagitoare a inimii, care, la randul ei, ajunge la un scop ascuns (patimas) si la un sfarsit fara rost. Ca sa graiesc cu Solomon, care a incercat, mai mult decat toti, niste haine ca acestea de mult pret, laudandu-le la inceput, dar defaimandu-le pe urma, zic aceasta: "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!" (Ecclesiast 1, 2)."
La randul sau, despre hainele cele scumpe, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Pana acum, am crezut ca scumpetea hainelor este doar o desertaciune, dar ma tem ca ea este hranitoarea slavei desarte, maica mandriei, calea curviei si hotar al aproape tuturor patimilor. Am spus ca este hranitoare si maica a slavei desarte si a mandriei, deoarece sufletul are obiceiul innascut de a lua pe dinlauntru forma cea dinafara a trupului. Astfel, daca trupul poarta haine smerite, impreuna cu el se smereste si sufletul, iar daca trupul poarta haine cu slava desarta si cu mandrie, se mareste si el in desert cu acesta si se mandreste, dupa cum scrie Sfantul Ioan Scararul: Sufletul se face asemenea lucrarilor din afara, ia chipul celor pe care le face si se intipareste de ele."
Impodobirea hainelor este socotita cale spre desfranare, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "A te ingriji de aranjatul parului si de haine, mai mult decat e de trebuinta, este o fapta de om necugetat sau o fapta de om ticalos. A cauta sa fii imbracat stralucit, socot ca este tot atat de rusinos ca si a trai in desfrau sau a strica altora casele."
Imbracamintea femeilor, dupa Sfanta Scriptura
"Femeile sa poarte imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu" (I Timotei 2, 9-10).
"Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" (I Petru 3, 3-4).
Referindu-se la cuvintele de mai sus, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Poti pricepe cu cat mai mult cei doi Apostoli au oprit acest lucru de la barbati." Atat femeia, cat si barbatul, trebuie sa inteleaga in mod clar cuvantul Sfantului Vasile cel Mare, care zice: "Tot ceea ce se ia nu din nevoie, ci pentru impodobire, se socoteste falire."
Haina smerita sa nu o judece pe cea scumpa
Sinodul local din Gangra ii anatemizeaza pe acei care, umbland cu haine smerite, ii defaima pe cei imbracati cu haine scumpe sau obisnuite: "Daca vreunul dintre barbati, din asceza paruta, intrebuinteaza haina invelitoare si, ca si cum prin aceasta ar avea dreptatea, ar defaima pe cei ce cu evlavie poarta matasuri si pe cei ce intrebuinteaza imbracamintea obsteasca si obisnuita, sa fie anatema." (Canonul 12)
Acelasi sinod, insa, in continuarea canonului anterior, lauda simplitatea hainelor, iar imbracamintea cea scumpa o da la o parte, zicand: "Acestea, insa, le scriem nu spre a starpi pe cei ce voiesc sa practice asceza in Biserica lui Dumnezeu, potrivit scripturilor, ci pe cei ce iau pretextul ascezei spre mandrie, ridicandu-se impotriva celor ce vietuiesc mai simplu. (...) Laudam simplitatea si cumpatul in imbracaminte, care serveste numai pentru simpla acoperire a trupului, iar de la nazuintele spre moliciune si lux in imbracaminte ne intoarcem." (Canonul 21)
Un om intelept nu se va imbraca cu vestminte scumpe si alese, ci cu haine simple si curate, precum faceau pana si filosofii cei intelepti ai lumii. Sfantul Vasile cel Mare spune: "Ai vazut pe cineva cugetand inalt, fiind inconjurat cu haina cu flori, cu panze de matase imbracat si avand si slujitori? Defaima-l!" Iar, la randul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Vezi vreun om purtand haine de matase? Razi de el!" Atat defaimarea, cat si rasul fata de hainele cele scumpe, la care suntem indemnati de sfinti, vor doar sa ne faca sa nu ii luam ca model pe cei care umbla imbracati astfel si sa ne ferim de faptele lor ca de ale unor neintelepti.
Avand in vedere cele doua motive de mai sus, cu adevarat ne imbracam dintr-o nevoie reala, iar nu fara rost. Astfel, consider ca oricare alt motiv ar sta la baza folosirii si alegerii hainelor, ar avea toate sansele sa fie unul patimas, adica intemeiat pe o nevoie nefireasca si inselatoare a sufletului.
Hainele ne aduc aminte de pedeapsa !
Imbracarea hainelor trebuie sa ne aduca aminte de pedeapsa pentru neascultare si de alungarea din rai a protoparintilor nostri, Adam si Eva, precum ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Insusi faptul acoperirii trupului cu haine este o vesnica aducere-aminte de izgonirea din rai si de pedeapsa pe care au luat-o, dupa calcarea poruncii, protoparintii nostri. Mai inainte de neascultare, protoparintii erau goi si nu se rusinau, insa, dupa cadere, "au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamanturi imprejurul trupului" (Facere 3, 7). Astfel, noi, cei ce mai inainte (in rai) eram acoperiti de darul lui Dumnezeu si nu aveam trebuinta de haine, pentru care pricina facem din aceasta amintire a pedepsei un prilej de a alerga dupa haine stralucite si de mult pret?"
Insasi existenta hainelor trebuie sa ne fie un indemn spre neimpodobire si spre pocainta, pentru ca nu am fi avut nevoie de acestea, ca sa ne apere de arsita soarelui si de gerul iernii, daca am fi pazit porunca cea dintai a lui Dumnezeu si nu am fi fost alungati din rai. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Imbracamintea hainelor sa se faca noua vesnica aducere-aminte si invatatura despre caderea din bunatati si despre pedeapsa pe care neamul oamenilor a primit-o pentru neascultare."
Odata ajuns patimas, omul si-a pervertit toate nevoile, uitand parca de rostul lor cel adevarat. Astfel, in loc sa se foloseasca de haine pentru a-si acoperi rusinea si pentru a se feri de vitregiile vremii, acesta le-a transformat intr-un scop in sine, cautand mai mult materialele scumpe si greu de gasit, decat pe cele simple, aflate la indemana oricui.
Pe langa faptul ca omul a ajuns sa depuna un efort considerabil pentru a-si procura haine alese, el nici macar nu se multumeste vreodata, cautand neincetat alte si alte lucruri alese si scumpe. In aceasta privinta, Sfantul Ioan spune: "Sa ne spuna noua cei care pun atata fantezie (moda) in haine, incat nici nu stiu de acea imbracaminte din lana de oaie, ci se imbraca cu haine de matase, de ce isi impodobesc trupul cu acestea si se bucura de imbracamintea cea de aici, neauzindu-l pe Apostolul Pavel, cum zice: "Avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati" (I Timotei 6, 6-8)?"
Hainele scumpe pot imbolnavi sufletul
Hainele trebuie sa fie simple si bine intocmite, astfel incat sa-si indeplineasca scopul lor, iar nu impodobite fara rost, lucrate din materiale foarte scumpe sau de catre mesteri renumiti. Din pacate, petrecerea indelungata intr-un mediu luxos, tineretea si pilda nepotrivita a celor din jur ne pot face sa uitam usor scopul adevarat al hainelor. In acest sens, Sfantul Vasile cel Mare, ne intreaba retoric: "Este, oare, vreo deosebire, pentru un om cu mintea sanatoasa, daca imbraca o haina scumpa sau una ieftina, atata vreme cat si una si alta il apara iarna, de frig, iar vara, de caldura?"
Hainele impodobite fara rost si cautate mai ales pentru pretul lor, indica patimi si pofte ascunse, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "Cautarea hainelor din fir de matase si de mult pret este o desertaciune ce isi are inceputul sau intr-o ascunsa inchipuire (intentie) sau intr-o pofta amagitoare a inimii, care, la randul ei, ajunge la un scop ascuns (patimas) si la un sfarsit fara rost. Ca sa graiesc cu Solomon, care a incercat, mai mult decat toti, niste haine ca acestea de mult pret, laudandu-le la inceput, dar defaimandu-le pe urma, zic aceasta: "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!" (Ecclesiast 1, 2)."
La randul sau, despre hainele cele scumpe, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Pana acum, am crezut ca scumpetea hainelor este doar o desertaciune, dar ma tem ca ea este hranitoarea slavei desarte, maica mandriei, calea curviei si hotar al aproape tuturor patimilor. Am spus ca este hranitoare si maica a slavei desarte si a mandriei, deoarece sufletul are obiceiul innascut de a lua pe dinlauntru forma cea dinafara a trupului. Astfel, daca trupul poarta haine smerite, impreuna cu el se smereste si sufletul, iar daca trupul poarta haine cu slava desarta si cu mandrie, se mareste si el in desert cu acesta si se mandreste, dupa cum scrie Sfantul Ioan Scararul: Sufletul se face asemenea lucrarilor din afara, ia chipul celor pe care le face si se intipareste de ele."
Impodobirea hainelor este socotita cale spre desfranare, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "A te ingriji de aranjatul parului si de haine, mai mult decat e de trebuinta, este o fapta de om necugetat sau o fapta de om ticalos. A cauta sa fii imbracat stralucit, socot ca este tot atat de rusinos ca si a trai in desfrau sau a strica altora casele."
Imbracamintea femeilor, dupa Sfanta Scriptura
"Femeile sa poarte imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu" (I Timotei 2, 9-10).
"Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" (I Petru 3, 3-4).
Referindu-se la cuvintele de mai sus, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Poti pricepe cu cat mai mult cei doi Apostoli au oprit acest lucru de la barbati." Atat femeia, cat si barbatul, trebuie sa inteleaga in mod clar cuvantul Sfantului Vasile cel Mare, care zice: "Tot ceea ce se ia nu din nevoie, ci pentru impodobire, se socoteste falire."
Haina smerita sa nu o judece pe cea scumpa
Sinodul local din Gangra ii anatemizeaza pe acei care, umbland cu haine smerite, ii defaima pe cei imbracati cu haine scumpe sau obisnuite: "Daca vreunul dintre barbati, din asceza paruta, intrebuinteaza haina invelitoare si, ca si cum prin aceasta ar avea dreptatea, ar defaima pe cei ce cu evlavie poarta matasuri si pe cei ce intrebuinteaza imbracamintea obsteasca si obisnuita, sa fie anatema." (Canonul 12)
Acelasi sinod, insa, in continuarea canonului anterior, lauda simplitatea hainelor, iar imbracamintea cea scumpa o da la o parte, zicand: "Acestea, insa, le scriem nu spre a starpi pe cei ce voiesc sa practice asceza in Biserica lui Dumnezeu, potrivit scripturilor, ci pe cei ce iau pretextul ascezei spre mandrie, ridicandu-se impotriva celor ce vietuiesc mai simplu. (...) Laudam simplitatea si cumpatul in imbracaminte, care serveste numai pentru simpla acoperire a trupului, iar de la nazuintele spre moliciune si lux in imbracaminte ne intoarcem." (Canonul 21)
Un om intelept nu se va imbraca cu vestminte scumpe si alese, ci cu haine simple si curate, precum faceau pana si filosofii cei intelepti ai lumii. Sfantul Vasile cel Mare spune: "Ai vazut pe cineva cugetand inalt, fiind inconjurat cu haina cu flori, cu panze de matase imbracat si avand si slujitori? Defaima-l!" Iar, la randul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Vezi vreun om purtand haine de matase? Razi de el!" Atat defaimarea, cat si rasul fata de hainele cele scumpe, la care suntem indemnati de sfinti, vor doar sa ne faca sa nu ii luam ca model pe cei care umbla imbracati astfel si sa ne ferim de faptele lor ca de ale unor neintelepti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu