Când ardem de dorinţa de a ne face dreptate prin cuvinte.

Undeva prin Ardeal, un părinte a fost reclamat la episcopul locului că face nu ştiu ce vrăji femeilor, ca să nu le mai bată bărbaţii lor. A venit părintele episcop la preotul respectiv şi l-a întrebat ce face de a fost reclamat. Şi preotul a răspuns: „Ce să fac, Preasfinţite, că tare mai sufereau sărmanele femei, că aproape toate au bărbaţi cam beţivi, şi cam agresivi, şi… Aşa că le dau câte o sticluţă cu apă sfinţită şi le spun: Când vine bărbatul acasă, tu să iei o gură de apă sfinţită şi să n-o înghiţi, s-o ţii în gură până adoarme. Şi aşa scăpau de ceartă şi bătaie, că nu mai puteau să deschidă gura să-şi facă dreptate… Dacă ai scăpat-o pe gât, să mai iei o gură, că altfel nu-şi face efectul; numai în gură îşi face efectul”.

Să ne imaginăm şi noi, când ardem de dorinţa de a ne face dreptate prin cuvinte, că luăm o gură din apa aceea sfinţită şi să tăcem cu rugăciune. Stau acolo aşa şi nu-mi fac dreptate, să văd ce faci Tu, Doamne, când eu nu îmi fac singură dreptate… Vom descoperi perspective de o adâncime şi o frumuseţe nebănuite pentru sărmana noastră minte captivă în conflicte fără ieşire…

Şi vom simţi bucuria lui Dumnezeu.

Monahia Siluana Vlad

Sursa: ”Apostolat în Țara Făgărașului”,  februarie 2016

Sursa aici

De ce a făcut Dumnezeu Potopul atât de distructiv? De ce a pus în Arcă animalele despre care știa că vor dispărea?

De ce să trimiți o astfel de pedeapsă devastatoare? Dumnezeu explică motivul în Facerea 6:5-7:

“Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Și a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut.”

Păcatul omenirii l-a întristat foarte mult. Dar Potopul nu a împiedicat oamenii să fie păcătoși. Dumnezeu chiar a trebuit să îi judece după scurt timp la Turnul Babel! Cu toate acestea, noi nu vedem nicio altă judecată istorică în Biblie care să fie măcar aproape la fel de distructivă ca Potopul.

Episcopii ortodocși din SUA sunt îngrijorați că luarea vieții nevinovate prin avort a devenit o normă de cultură acceptabilă

„Recunoscând că există cazuri medicale rare, dar grave, în care mama și copilul pot necesita acțiuni extraordinare, Adunarea Episcopilor este profund îngrijorată că luarea vieții nevinovate prin avort a devenit o normă de cultură acceptabilă”.

Adunarea Episcopilor Ortodocși Canonici din Statele Unite ale Americii a publicat joi o declarație în care își exprimă îngrijorarea față de avort afirmând „sfințenia vieții bazată pe convingerea fermă că viața începe din momentul concepției”.

Începând de la Anul Nou, grija creştinului trebuie să fie alta decât petrecerile şi chefurile

Începând de la Anul Nou, grija creştinului trebuie să fie alta decât petrecerile şi chefurile. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul! Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului! Iată cum ştiu oamenii să mulţumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viaţă.

PILDĂ

Un om dormea în coliba lui, când, dintr-odată, într-o noapte, coliba s-a umplut de lumină și i-a apărut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru El și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.
Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclinitit. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai când bărbatul era mai descurajat, adversarul lui Dumnezeu (diavolul) a decis să-și facă apariția în gândurile plicitisite ale acestuia :”De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit”.
Așa omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec.
Aceste idei l-au deprimat și descurajat pe bărbat.

Multa vorbire sau poliloghia.

Un prim pericol al acestora este multa vorbire sau poliloghia. Pe aceasta, Sfântul Ioan Scărarul o numeşte “catedra slavei deşarte”şi o consideră “semnul neştiinţei, uşa clevetirii, călăuza glumelor, slujitoarea minciunii, risipirea străpungerii, născătoarea trândăviei sau pricinuitoarea ei, înainte mergătoarea somnului, împrăştierea minţii adunate în sine, pierzătoarea pazei de sine, răcitoarea căldurii, întunecarea rugăciunii”.

Boala-mijloc de curățire a sufletului

Boala la om este trimisă tocmai pentru a ne în­văţa să cugetăm la moarte… Şi repet şi eu întrebarea pe care o pun unii în mod ironic, pentru a atra­ge atenţia asupra unei pretinse anormalităţi care ar fi presupusă de viaţa duhovnicească: 

Colindele, parte a spiritualităţii ortodoxe româneşti

Perioada pregătitoare a Crăciunului este în spaţiul românesc ortodox un anotimp al colindelor. Peste tot întâlnim grupuri de colindători care vestesc prin concerte sau direct la casele creştinilor bucuria Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Ce dobândim dacă participăm la slujba Sfântului Maslu

Este adevărat că, unui om bolnav, nu trebuie să-i facem Sfântul Maslu, deoarece moare?

Dumnezeu ne învaţă: „Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu“.

 

O ISTORIOARĂ DESPRE FEMEILE CARE FAC AVORTURI

Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel „lucruri ale întunericului”. Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta… Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?

Pot lipsi Duminica de la Sfânta Liturghie?

Neparticiparea la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători trebuie să stârnească în sufletul creștinului un sentiment de regret. Să evite ca nefirescul să devină firesc. Chiar dacă obligațiile profesionale îl împiedică să vină la biserică, să nu se resemneze, să nu lase conștiința să-i justifice absența, ci, dimpotrivă, să lupte pentru ca la următoarea duminică ori sărbătoare să ajungă la Biserică.

De ce ne botezăm copiii într-o societate modernă?

Pentru creștini este evident acest lucru, dar cred ca e încă mult loc de discuții pentru sceptici. Nemulțumirea mea vizavi de acest subiect vine din discuțiile pe care le-am avut cu doi prieteni, care au copilași mici, și care urmează să-și boteze copiii.

Din start vă spun că din cauza dezamăgirilor pe care le-au trăit auzind anumite fapte ale preoților au ajuns să denigreze nu doar slujitorii Bisericii ci Biserica însăși și chiar pe Dumnezeu. De la „popii sunt hoți” la „botezul e o simplă scăldare” nu este decât un pas. Mi-aduc aminte cum scria pe o invitație de botez a unor prieteni: „Vă invităm la băița sfânta a Irinei care va avea loc la biserica…”

Semnul crucii...

           Semnul crucii este cu siguranţă cel mai important gest pe care îl fac credincioşii creştini din riturile apostolice, îndeosebi ortodocşii şi catolicii.

           Semnul crucii a fost încă din timpuri străvechi, o alegere de mărturisire vizibilă a credinţei creştinilor, prin faptul că aceştia coboară asupra lor simbolul crucii pe care s-a răstignit Mântuitorul. Se pare că primul semn al crucii a fost făcut la Cina cea de Taină şi la momentul înmulţirii pâinilor, chiar de câtre Iisus Hristos care a binecuvântat bucatele făcând asupra lor semnul crucii. Cea mai veche mărturie asupra semnului crucii făcut de către creştini ne parvine de la Justin Martirul, din anul 160 după Hristos.

NU MAI MERG LA BISERICA...

Un tânăr merge la preotul paroh și îi spune:

- Părinte, eu nu mai vin niciodată la biserică.

Preotul îl întrebă:

- Ah. Poți să-mi spui care este motivul?

Tânărul îi răspunde:

- Dumnezeule! Aici văd o femeie care bârfește despre altă femeie; domnul din față nu citește bine; cei din cor se ceartă încontinuu; în timpul Liturghiei oamenii butonează telefonul mobil; fără să mai aduc în discuție și comportamentul egoist al persoanelor după ce pleacă de la biserica...

Bătrâneţea seamănă cu un cont bancar. La apusul vieţii, retragi din contul tău ceea ce ai depozitat de-a lungul vieţii! Nu uita niciodată aceste sfaturi simple și-o să ai o viață lipsită de griji

Într-o zi, un bătrânel, mic de statură şi foarte prezentabil, vădit preocupat de aspectul său exterior, a intrat într-o casă de bătrâni.

Soţia sa murise de curând, la vârsta de 70 de ani, iar el fusese nevoit să plece din casă.

După câteva ore de aşteptare în holul casei de bătrâni, el a zâmbit cu blândeţe când i s-a spus că încăperea în care urma să locuiască era pregătită.

Vârsta Bisericii de pe Sfântul Mormânt al lui Iisus Hristos a fost dezvăluită. Vezi cum a fost spulberată îndoiala semănată de ateism…

La nouă luni după restaurarea Sfântului Mormânt din Ierusalim, rezultatele primelor studii demonstrează că sanctuarul ridicat deasupra acestuia datează din timpul domniei împăratului sfânt Constantin.

Eventualele îndoieli care mai planau asupra Mormântului al lui Hristos, situat în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, au dispărut, chiar dacă ateismul încearcă din răsputeri să nege și să șteargă mărturiile privind evoluția Creștinismului, pe care tradiția le-a păstrat de-a lungul istoriei omenirii. Conform tradiției creștine, este vorba despre locul înmormântării lui Iisus din Nazaret, Răstignit în primul secol, la ordinul romanilor, și Înviat trei zile mai târziu.

Bețivul care era de fapt sfânt

Nu suporta să îl vadă lângă el pe acel om cu haine zdrențuite, murdar și pe deasupra și băut. Nu-i suporta prezența și neîndemânarea. Ajunsese așa din cauza necazurilor prin care trecuse de-a lungul vieții. În zilele când era lucid, se retrăgea undeva în pădure, încât nimeni nu-l mai putea găsi și revenea singur în sat abia după câteva zile.

VIATA SI MUCENICIA SFANTULUI NOU MARTIR FILUMEN CIPRIOTUL...

....torturat, ucis si despicat in forma de Cruce in 1979 la Fantana lui Iacob de militanti iudei fanatici

Fragmente din articolul apărut în Orthodox America, al monahului Yeghia Yenovkian de la Măn. Paradise, Ellisville, Mississippi:

„…În săptămâna de dinainte, un grup de sionişti fanatici venise la mănăstire, la Fântâna lui Iacov, pretinzând că este un loc sfânt al iudeilor şi cerând să fie înlăturate toate crucile şi icoanele… Grupul a plecat proferând ameninţări, jigniri şi obscenităţi pe care creştinii din zonă le aud în mod regulat.

După câteva zile, pe 16/29 noiembrie, în timpul unei ploi torenţiale, un grup a năvălit în mănăstire; [Părintele Filumen] îşi pusese deja epitrahilul pentru vecernie. Tăierea în bucăţele a celor trei degete cu care făcea Semnul Crucii arată faptul că a fost chinuit, pentru a-l face să se lepede de credinţa sa creştină ortodoxă. Chipul îi era despicat în formă de Cruce. Biserica şi cele sfinte au fost pângărite. Nimeni n-a fost arestat pentru aceasta, niciodată.

Oricui îţi cere dăi, şi nu-l refuza

Sâmbătă şi duminică am fost în vizită la Braşov la mătuşa noastră ca să ne mai plimbăm şi să ne mai liniştim. Duminică am fost la biserică şi am stat la Sfânta Liturghie iar după ce s-a terminat am ieşit afară şi am început să fac câteva poze bisericii. În timpul acesta o femeie bătrână şi necăjită a venit la mine să-mi ceară nişte bani. Eu i-am dat 10 lei şi ea s-a bucurat mult şi apoi a plecat de lângă mine. Eu am continuat să fac poze căci era tare frumos afară, soare, senin, iar pozele ieşeau bine.

Locul icoanei în casă

Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru că atenția noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în fața icoanei și pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta.