Perioada pregătitoare a Crăciunului este în spaţiul românesc ortodox un anotimp al colindelor. Peste tot întâlnim grupuri de colindători care vestesc prin concerte sau direct la casele creştinilor bucuria Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Colindele sunt cântece de bun-venit adresate lui Hristos, cântece de leagăn adresate Pruncului Iisus, fiind de o rară bunătate izvorâtă din împlinirea poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Îndătinate atât de frumos în viaţa poporului nostru, aceste imnuri îşi au originea în Sfânta Scriptură şi în izvoarele nesecate ale sufletului românesc, ale credinţei şi vieţii poporului nostru care a tălmăcit cu atâta măiestrie şi limpezime adevărurile ortodoxe. Cele religioase au fost create de preoţii şi cântăreţii bisericeşti, de dascăli şi dieci. Este posibil ca, la început, colindele să se fi cântat în biserică, pentru a primi aprobare şi binecuvântare, ca nu cumva să se strecoare idei eretice în conţinutul lor. Există o strânsă legătură între colinde şi cântarea bisericească. Acestea au influenţat colindele şi le-au desăvârşit. Specialiştii în domeniu afirmă că nici un popor din lume nu posedă o colecţie atât de frumoasă şi variată precum poporul român. Colindele religioase fac parte integrantă din spiritualitatea noastră ortodoxă răsăriteană şi nu sunt altceva decât prelungirile fireşti ale cântărilor de la strană. Poporul nostru, împodobit cu o vieţuire virtuoasă şi sfântă, a preluat din cult ideile şi le-a îmbogăţit cu trăirea lui religioasă, cu căldura şi grija lui, bogăţia de diminutive din colinde arătând dragostea neostoită a poporului pentru Hristos Domnul. Colindele duc, asemenea îngerilor şi păstorilor, vestea Evangheliei din casă-n casă. Colindătorii sunt misionari ai Bisericii, căci prin colinde ei nu fac decât să istorisească cele întâmplate la Betleem, iar cei care îi ascultă învaţă despre Naşterea Domnului.
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu