Duhul Sfânt şi căsătoria

Şi a fost”, zice, „în anul în care a murit împăratul Ozia, că am văzut pe Domnul şezând pe scaun ridicat şi preaînalt” (Isaia 6, l).
- Cine zice acestea?
- Isaia, văzătorul serafimilor, cel care s-a legat cu nunta şi totuşi a atins harul.
Şi ieri aţi fost cu luare aminte la prooroc, însă ascultaţi-l şi azi: „Ieşi tu şi Iasuf, fiul tău” (Isaia 7, 3). Este de trebuinţă ca nici pe acestea să nu le trecem cu vederea. „Ieşi tu şi fiul tău”. Oare avea proorocul fiu? Aşadar, dacă avea fiu, avea şi femeie, ca să afli că nunta nu este rea, ci rea e desfrânarea. Noi cu mulţi discutăm şi le zicem!

PREDICA LA PRAZNICUL INALTARII DOMNULUI IISUS HRISTOS

...Deci, Domnul, dupa ce a vorbit cu dansii, s-a inaltat la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu...! Frati crestini, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dupa 40 de zile de la Inviere s-a suit la ceruri si a sezut de-a dreapta Tatalui. Cu puterea dumnezeiasca cu care a inviat si a parasit mormantul, tot cu aceeasi putere s-a inaltat de pe pamant la cer; s-a inaltat cu acelasi trup cu care s-a rastignit si a inviat. Mantuitorul implinise opera divina pentru care venise in lume, ne-a adus invatatura mantuitoare, s-a dat ca pilda de implinire prin intreaga Sa viata si mai ales prin jertfirea de pe Crucea Golgotei.

Cât putem ierta?

În ce situaţii trebuie să iertăm? Poate fi iertat chiar totul? Ne confruntăm adeseori cu aceste întrebări, iar răspunsul este relativ simplu: putem ierta absolut orice. Cu toate acestea, există multe idei pre-concepute sau mituri despre iertare.

“A ierta înseamnă a uita”.

Unii dintre noi cred că iertarea înseamnă a te preface că “nu s-a întâmplat nimic”, şi a “îngropa tot trecutul” ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit.

Viaţa Sfîntului Marelui Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin şi a maicii lui, Elena (21 mai)

Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.

Predică la Duminica Orbului ( Despre orbirea sufletească )

Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi (Ioan 9, 39)

Hristos a înviat !

Iubiţi credincioşi,

Multe învăţături de tot felul putem scoate din Sfînta Evanghelie de azi, de vom cerceta textul ei cu luare aminte. Una dintre aceste învăţături este cea despre orbirea duhovnicească a omului robit de păcate.
Cîtă orbire spirituală era în mintea cărturarilor şi fariseilor, care, nu numai că nu credeau în minunile mai presus de fire făcute de Hristos Domnul, ci şi hulă mare aduceau asupra Lui, zicînd că, cu Beelzebut, domnul demonilor scoate pe demoni (Marcu 3, 22).

Soţul credincios

Soţul este capul soţiei ... Noi ştim că orice instituţie sau organizaţie - fie Biserică, parohie, mănăstire, sau, bancă, corporaţie şi şcoală - trebuie să aibă un conducător. Acelaşi lucru se cere şi pentru o familie reuşită , doar şi familia este o organizaţie - o organizaţie spirituală şi fizică. În conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie capului familiei este soţul.

Pentru o faptă bună nu este necesar un motiv sau un timp anume

V-aţi întrebat vreodată cât aţi putea dărui aproapelui din timpul propriu, din suflet sau din puţnii banuţi pe care îi aveţi? Aţi meditat vreodată câţi oameni aţi putea face macar puţin mai fericiti dacă le-aţi putea aduce zâmbetul pe faţă, dar poate şi o lacrimă de bucurie printr-un cuvânt, un mesaj spus atunci, când sufletul lor se simţea singur în suferinţă şi durere, şi numai Dumnezeu şi îngerii îl vegheau?

Soţia credincioasă

"Nu este cu putinţă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus".  I-au zis lui: "Ce este cuvântul acesta?" Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca să-l câştig şi să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos". (Pateric)

"Vreau să vă povestesc un caz. Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, încerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc.

MOSNEAGUL

Langa un sat un biet mosneag

Chinuit de vremuri grele

Isi facuse un bordei

Din pamant si din nuiele

Chiar la marginea padurii

La tulpina unui fag

In mijlocul naturii

Locuia bietul mosneag

PREDICA LA DUMINICA A V-A DUPA PASTI

Duminica Samarinencii Daca ai fi stiut Darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau!Tu ai fi cerut de la El, si El ti-ar fi dat APA VIE! (Ioan IV, 10) Frati crestini, Multe invataturi vrednice de luat in seama cuprinde Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi. Ea ne arata lamurit ca Iisus Hristos este Dumnezeu si om. Prin iubirea Lui nemarginita si smerenia cea desavarsita a incredintat pe femeia samarineanca si pe toti locuitorii din Samaria ca El este Mesia Cel asteptat chiar si de ei, samarinenii. Sa luam aminte si noi si sa deschidem adancul sufletului nostru, ca sa ne umplem de Harul cel ceresc, spre mantuirea sufletelor noastre.

Sfîntul Mucenic Ioan Valahul (12 mai)

Sfîntul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Ţara Românească în secolul XVII, într-o familie de creştini nobili şi bogaţi. Dar, în urma unei revolte împotriva turcilor din anul 1662, pe timpul voievodului Mihnea, Sfîntul Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cumpărat de un soldat păgîn, care la legat de un copac şi la bătut mult. Zdrobit de ruşine şi de durere, Ioan a tăiat pe păgîn în timpul somnului.

Pătimirea Sfîntului Mucenic Mochie (11 mai)

Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, fiind antipat în Europa Laodichie şi Maxim, şi pretutindeni neîncetînd prigoana împotriva creştinilor, era un preot al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu cu numele Mochie, în cetatea Amfipoli, care este în latura Macedo-niei. Acela, pe cînd cei necredincioşi săvîrşeau spurcatul praznic al necuratului şi păgînescului zeu Dionis, aprinzîndu-se cu rîvnă după Hristos Dumnezeu, a stat în mijlocul poporului şi a strigat, zicînd: "Vedeţi şi ascultaţi oameni amăgiţi: Pînă cînd veţi rătăci în întunericul îndrăcirii de idoli nebuneşti? Pînă cînd nu înţelegeţi pierzarea voastră şi nu vă îngreţoşaţi de înşelăciunea voastră cea diavolească? Întoarceţi-vă şi cunoaşteţi pe Stăpînul Dumnezeu, Cel arătat prin Unul născut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Care cu lumina adevărului a luminat întunecimea neştiinţei".

Viaţa Sfîntului şi Dreptului Iov, mult pătimitorul (6 mai)

Sfîntul şi dreptul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El îşi avea petrecerea sa în pămîntul Hus, într-una din laturile Arabiei, şi era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se păşteau erau cinci sute şi slugi foarte multe, avînd el lucruri mari pe pămînt, pentru că era bărbatul acesta de bun neam şi cu cinste mare între toţi cei ce vieţuiau la răsărit.

Acesta era om adevărat, fără prihană, drept şi credincios, depărtîndu-se de la tot lucrul rău. El avea şapte feciori şi trei fete.

PREDICA LA DUMINICA A IV-A DUPA PASTI Duminica slabanogului

Iisus a zis slabanogului: "Iata ca te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau! (Ioan V, 14) Frati crestini, Cine nu este cuprins de mila si de compatimire cand vede un bolnav paralizat zacand intr-un pat de multi ani? Cum sa nu-ti inspire mila cand vezi o fiinta omeneasca sfarsita de puteri, cu ochii dusi in fundul capului, galben la fata si tot trupul lui numai pielea si osul, un om care asteapta de la altii o mangaiere, o incurajare, un pahar cu apa sau putina mancare.

Pătimirea Sfintei Mare Muceniţe Irina (5 mai)

În vremile acelea, cînd poporul trăia în întuneric şi în umbra morţii, prin închinarea la idoli păgîneşti, a început a străluci lumina sfintei credinţe prin propovăduirea apostolilor. Atunci era un împărat cu numele Liciniu, care vieţuia în cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea împărăteasă de un nume cu sine, pe Licinia, care a născut o fiică şi a numit-o Penelopi.

Sfântul Ioan Gură de Aur- Despre dragoste și prietenie [I]

Dumnezeu cel iubitor de oameni, iubiţilor, voieşte ca să unească pe oameni unii cu alţii. Pentru aceasta a pus în raporturile dintre oameni o lege atât de constrângătoare, încât fie¬care om, pentru folosul lui propriu să aibă ne¬voie de ajutorul altuia. Agricultorul, de pildă, nu seamănă numai atât grâu cât îi este lui de ajuns, căci dacă ar face aşa şi-ar primejdui şi existenta sa şi pe a celorlalţi. De asemeni şi osta¬şul nu se expune pericolelor războiului ca sa se salveze numai pe el şi pe ai lui, ci ca să dea siguranţă şi linişte şi tării sale.

Sfântul Ioan Gură de Aur- Despre dragoste și prietenie [II]

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Un prieten când vede pe prietenul său iubit se bucură şi este cuprins de veselie, îl îmbraţişează cu o imbratisare prici¬nuitoare de bucurie sufleteasca nespusă. Chiar când îşi aminteşte de el ii tresare inima şi se întraripează ; nu se simte sătul nici chiar dacă îl vede în fiecare zi. Nimic nu este al lui care să nu fie şi al aceluia.
Cele pe care le cere de la Dumnezeu în rugăciunea sa pentru el, pe acelea le cere şi pentru prietenul său. Cunosc pe cineva, care rugându-se sfinţilor pentru priete¬nul său, îi ruga ca mai întâi să facă rugăciuni către Dumnezeu pentru prietenul său si după aceea pentru el.

Ceea ce-i mântuieşte şi-i înrâureşte spre bine pe copii este viaţa din casă a părinţilor

"Părinţii trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinţi prin blândeţe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar bucuria ce le va veni şi sfinţenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor.
De obicei, pentru purtarea rea a copiilor greşesc părinţii. Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinţii nu se sfinţesc, dacă nu luptă, fac mari greşeli şi transmit răul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă părinţii nu trăiesc o viaţă sfântă, dacă nu vorbesc cu iubire, diavolul îi chinuieşte pe părinţi prin împotrivirile copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înţelegere dintre părinţi este tot ceea ce trebuie pentru copii. Mare pază şi ocrotire.

Sursa poza

A fi părinte ortodox în cultura postmodernă. Provocarea de a creşte făclii creştine

Copiii zilelor noastre cresc într-o lume cu totul diferită de cea pe care am cunoscut-o noi ca şi copii. În cartea „Authentic Parenting in a Postmodern Culture“, apărută la Harvest House Publishers în 2007, Mary E. DeMuth, autoarea cărţii, explică importanţa înţelegerii de către părinţi a acestei culturi postmoderne, pentru a-i putea ajuta şi pe copii să trăiască şi să-şi urmeze credinţa, în condiţiile provocărilor acestei lumi. Pe scurt, Mary DeMuth spune că a fi părinte creştin în cultura postmodernă înseamnă tocmai să-ţi adaptezi maniera de a-l creşte la cerinţele acestei lumi, având însă în permanenţă inima la Hristos. Prezentăm câteva idei desprinse din această carte.

Apoi, dacã nu mai poţi sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni...

Mi-aduc aminte, a fost odatã la noi o împrejurare mai grea si mama a zis: „Apoi, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni". E ceva atât de înduiosãtor, atat de placut, atat de dulce... Vedeti ce înseamnã inima de mamã? Nu te lasã niciodatã, niciodata, orice ar fi mama nu te uita... Te lasã unii, altii nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeazã, te împing, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama, mama noastra a tuturora! Pot face strãinii, dar cine are inimã de mamã, nu poate. „Apoi tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã cã doar tu ai unde veni...".

Despre deasa impartasire, pentru cei ce nu stiu

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc:

 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos,

 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 

3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii 

4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri.