Silvia AVRAM: Panto Crator

Un chip atât de blând privea spre mine,
Iar eu privindu-l știam că mă iubea
Căci ochii mei îl căutau de parcă
Știau că ochii Lui senini mă urmăreau.
Pe vremea când eram numai de-o șchioapă
Și chipul Tău, chiar dacă zugrăvit,
Mă urmărea de fiecare dată
Și-mi adresa tacit “Bine ai venit!”
Avea o dragoste atâta de deplină
Și toată-nțelepciunea de sub cer,
Simțeam cumva protecția Divină
Doar de-mi purtam privirea către El.

Tânjesc și-acum după acea iubire
Ce numai de la El o pot avea,
Credința și speranța-n fericire
Și teama mea de judecata Sa.
Mă tem că viața mea mă osîndește
Și mă desparte de ceea ce iubesc,
Și-atunci când cad eu știu că mă privește,
Iar sub povara neputinței, mă smeresc.
Dar știu că doar gândindu-mă la Tine
Tu- mi vei trimite grabnic ajutor
Eu mi-aș dori ca să mă judeci cu iubire
Căci Tu ești DREPTUL meu JUDECĂTOR

Sursa:http://poeziiortodoxe.com
/