Omul iubeşte păcatul. Nicidecum nu doreşte să se întoarcă cu faţa la adevăr să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Nu o singură dată, ne-am convins şi din experienţa proprie şi din adevărul biblic şi din moştenirea Sfinţilor Părinţi.
Ţi-ai izgonit soţia şi ţi-ai luat pe alta cu care trăieşti necununat? Toată lumea te judecă pentru aceasta? Statul se ridică cu legile sale asupra ta? Nu mai poţi suporta judecata celor din jur?
Se întâmplă toate acestea pentru că ai călcat legea lui Dumnezeu în picioare. Nu doar o singură dată, de două ori. Prima dată, atunci când ai lepădat soţia cu care ai trăit legal. A doua oară pentru că ţi-ai luat alta şi trăieşti în desfrâu cu ea. De aceea vecinii s-au supărat pe tine. De aceea statul te urmăreşte. Pentru animale nu e păcat. Oamenii însă trăiesc după alte legi. Nu e vorbă, sunt şi dintre cei care greşesc, sunt dintre cei care calcă în picioare legile lui Dumnezeu şi ale oamenilor. Sunt chiar domnitori, imperatori care fac aşa ceva. Dar… Pe hoţ şi pe ucigaş nimeni nu-l consideră nevinovat doar pentru faptul că mai înainte de ei au ucis sau au furat şi alţii.
Sf. Nicolae al Serbiei ne aminteşte despre imperatorul bizantin Constantin al VI-lea, care şi-a lăsat soţia sa şi a început a trăi în concubinaj cu o femeie de la curtea domnească. Mama imperatorului, patriarhul toţi s-au ridicat împotriva acestuia. La toate acestea, el nu doar că nu a ascultat de mama sa şi de Patriarhul ortodox. Mai mult ca atât, ia ameninţat pe toţi că dacă nu-l vor lăsa în pace va reîntoarce păgânismul şi va interzice creştinismul pe teritoriul întregului imperiu Bizantin. Ce sa întâmplat cunoaştem din istorie. Nu a trecut un an şi imperatorul a fost orbit chiar în camera unde se născuse de către doamna pentru care se despărţi-se de soţia sa, pierzând tronul împărătesc.
Sau chiar de pe paginile Sfintei Scripturi îl avem pe Sfântul Ioan Botezătorul, care foarte clar a înfruntat păcatul săvârşit de Irod, necătând la faţa şi la cinul acestuia. Sfântul Ioan Gură de Aur în exil a murit pentru că nu a putut răbda fărădelgea săvârşită de împărăteasă. Ce ar fi ca fiecare dintre noi să avem aceeaşi tărie de a înfrunta păcatul, de a lupta cu preţul vieţii cum a făcut-o şi Sfântul Ioan.
Singuri nu putem dobândi nimic. Cu Dumnezeu toate, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, pe toate le pot întru Domnul nostru Iisus Hristos. Iar în altă parte, zice: „Toate îmi sunt date dar nu toate îmi sunt de folos”.
Fiecare păcat trebuie răsplătit înaintea lui Dumnezeu. Nu rămâne nici o datorie neachitată a oamenilor faţă de Domnul. Iată de ce fiecare dintre noi trebuie profund să mediteze ce este de făcut. Să ne îngrijim ca şi noi să nu cădem sub pedeapsă aspră, nu din partea oamenilor ci din partea lui Dumnezeu. Vai de cei ce numesc binele rău şi răul bine, de cei ce cinstesc întunericul ca pe lumină şi lumina ca pe întuneric. Aşa vorbeşte Cel, a cărui mână miluitoare sau pedepsitoare la timpul cuvenit îi va ajunge pe fiecare(Isaia 5;20). Doresc mult ca oamenii să se mântuiască…
Preot Iulian Raţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu