vineri, 6 iulie 2012

Poftesti la frumusetea femeilor?



Fapte rele și patimi - Desfrânarea
Intrucat traim intr-o societate sexualizata pana in maduva oaselor, intr-o lume in care anormalul este normal, intr-o lume in care stimulii vizuali agreseaza si lezeaza orice masura a bunului simt, vom vorbi de una dintre cele mai grele si mai raspandite probleme pe care starea actuala a lucrurilor o proiecteaza pe relatia dintre barbat si femeie: poftirea barbatului, sau altfel spus erotismul ascuns in fantezii si ganduri ale barbatului. Este de stiut ca poftirea nu este proprie numai barbatului ci si femeii, insa poftirea in gand este tipică barbatului precum si ispitirea prin trup este tipica femeii, si de aceea vom vorbi acum doar despre poftirea barbatilor la frumusetea straina.
Fie ca este vorba de barbati tineri sau mai putini tineri, saraci sau bogati, educati sau mai putin educati, manifestarile sunt aceleasi: ganduri patimase la vazul unei femei frumoase. De nenumarate ori am vazut baieti tineri si barbati in toata firea poftind si facand remarci rusinoase la adresa fetelor tinere de pe strada, la adresa surorilor, verisoarelor si chiar a mamelor propriilor prieteni, ba chiar si remarci grosolane la imaginea femeilor expuse sub forma de panouri publicitare pe strada, si toate acestea cu o usurinta si o lipsa de rusine de nedescris.

Cu amaraciune marturisesc ca acest pacat este atat de raspandit in randul barbatilor, si mai ales a tinerilor, ba chiar si in randul unora dintre barbatii credinciosi, incat va trebui sa arat de ce poftirea femeii este un pacat, si mai ales un pacat greu, cu grele consecinte asupra propriei persoane, a familiei si a intregii societati.
In primul rand, gandul de a dori o femeie straina este o injosire tacita a acesteia, pentru ca ea nu mai este privita ca persoana ci ca obiect, subiect si sursa de placere sexuala proprie. Prin gandurile patimase, barbatul deformeaza in mintea sa, chipul real al femeii, adică chipul şi asemanarea cu Dumnezeu, în chipul pervers si ireal al unei "femei" care nu este decat o sluţire a gingăşiei şi delicateţei femeii reale.

In al doilea rand, barbatul care pofteste la o femeie, incalca demnitatea de (viitoare) sotie si mama a acesteia. Femeia, prin natura ei, este si viitoare mama, afara de calea mai presus de fire, asadar orice incalcare a menirii de mama nu este decat o incalcare a integritatii sale ca persoana. Asa a lasat Dumnezeu ca rolul de mama sa faca parte din persoana si personalitatea femeii, iar dragostea trupeasca sa se desfasoare numai in cadrul casatoriei, avand intotdeauna ca finalitate copiii. Iar copiii nu sunt doar rod al dragostei dintre barbat si femeie ci si o palma data peste placerea trupeasca care, fara responsabilizare, duce firea umana in robie, pervertind-o de la rostul firesc. Ori in societatea si vremurile in care traim, copiii nu mai sunt vazuti ca rod firesc al dragostei dintre soti, ci ca o povara care ingradeste placerea si care trebuie eliminata pentru ca placerea sa primeze. Asa a aparut gandul ca se poate evita sarcina prin contraceptie, adica evitarea responzabilizarii placerii, si tot asa mai aflam ca acesta este unul din factorii care au amplificat si mai mult patima poftirii in randul barbatilor. Caci exista aceasta ruptura psihologica in randul majoritatii barbatilor, de a cauta mereu gustul placerii trupesti, insa de a refuza responsabilitatea care se naste din aceasta placere. De aceea barbatul tinde sa pofteasca cu usurinta orice femeie, caci el nu se gandeste decat la placerea trupului, nu insa si la faptul ca pentru aceasta placere este obligat sa dea curs menirii de mama a femeii, purtand si el raspunderea de tata.
Dar nu in ultimul rand, Dumnezeu a lasat ca orice barbat sa fie pentru o singura femeie, si orice femeie sa fie pentru un singur barbat. Si insasi dragostea dintre barbat si femeie cere exclusivitatea sentimentelor, dorintelor si aspiratiilor proprii, adica fidelitatea totala, unul fata de celalalt. De aici se vede usor ca o terta persoana, nu-si are locul si rostul sub nicio forma de poftire trupeasca, nici macar intr-un gand trecator, caci barbatul care iubeste n-ar fi decat un tradator al dragostei si a fidelitatii fata de persoana iubita.
Ca este tradator al dragostei fata de femeie, chiar si in perspectiva viitorului, se vede si dintr-aceea ca niciun barbat nu ar suporta gandul ca sotia/prietena sa pofteasca la frumusetea altui barbat precum pofteste el la frumusetea straina. Din atare reflexie, barbatul care pofteste afla si raspunsul la cum ar trebui sa admire o femeie straina: asa cum si-ar dori el ca propria femeie sa admire alti barbati. Mergand mai departe pe aceeasi linie, aflam ca niciun barbat nu ar suporta gandul si ideea ca alti barbati sa aibe ganduri de desfranare fata de sotia si mama sa, pentru ca sotia este doar a sa si mama este doar a tatalui sau. De aici il intrebam pe barbatul desfranat cu gandul: cum de pofteste la frumusetea straina, stiind ca pofteste la sotia, prietena sau mama unui barbat ca si el? Raspunsul il stie si el chiar daca nu-l recunoaste: patima desfranarii i-a surpat cenzura rusinii.
Si in final, poftirea frumusetii straine nu este decat un act de pierdere a propriei libertati. Ratiunea nu mai stapaneste simturile, ci simturile stapanesc ratiunea, iar aceasta din urma devine sclava a placerilor ivite in gand. De aceea nu pot asemana un barbat aprins de frumusetea femeii straine, decat cu un caine in calduri care nu stie, nu se gandeste si nu-si doreste decat satisfacerea propriei placeri imediate. Un barbat care nu stie sa-si stapaneasca dorintele fata de frumusetea straina, nu este decat un barbat rob al propriilor fantezii si dorinte patimase.
Apoi lucrurile nu se opresc aici caci poftirea barbatilor a adus si aduce nespus de multa suferinta, si multi sunt cei care il arata cu degetul pe barbatul desfranat. Poftirea, fiind un pacat cu gandul, isi are izvor si salas in microcosmosul barbatului (psihicul acestuia), dar cu consecinte grele in macrocosmosul in care vietuieste: familia si societatea. Pornind pe urmele barbatului curvar, caci asa se numeste defapt barbatul care pofteste la frumusetea straina, aflam ca el este principalul factor in destramarea familiei crestine. Cum aceasta? Obisnuit din tinerete cu desfranarea mintii, calca mai tarziu pragul casatoriei revarsand in sanul familiei mizeriile pe care le-a strans pana atunci. Asa se face ca naravit de placerea trupului, fuge de raspunderea de tata, incurajand si determinandu-si femeia legiuta sa se fereasca de nasterea de prunci, caci nasterea de prunci i-ar stirbi din satisfacerea placerii de care este dependent. Iar daca doamne fereste, ii ramane femeia insarcinata, o determina sa faca si pacatul strigator al uciderii propriilor copii.
Dar grozaviile desfranarii cu gandul din timpul tineretii merg si mai departe caci barbatul adulterin, cand se va invoi cu greu spre aducerea de prunci pe lume, nu va pazi curata sarcina, caci nefiind invatat cu infranarea gandurilor, pornirile trupului nici macar atat nu le va infrana. De aici se nasc copii cu mostenirea unei inclinatii spre sexualitate exacerbata, incapatanati si greu de educat. Apoi, nu numai ca acesti copii vin pe lume incarcati de poverile desfranarii barbatului, dar nici macar nu au ceva bun de invatat intr-ale mantuirii de la tatal lor. De va fi copilul parte femeiasca, tatal nu o va invata buna cuviinta, mai ales in ceea ce priveste imbracamintea, devenind pricina de ispita si sminteala a altor barbati. Iar de va fi copilul parte barbateasca, cu atat mai rau va fi, caci nu numai ca nu-i va mustra viitoarele desfranari ale fiului, ci i le va si incuraja. Iata asa, desfranarea din gandul barbatului se revarsa peste copiii sai si se propaga in timp peste intreaga societate.
Si de-ar fi numai atat necazul poftirii barbatului, insa isprava si mai mare se intampla cand gandurile poftirii la frumusetea straina nu-i mai dau pace pana nu le asterne si in fapta. Asa se face ca la prima ocazie, dupa ani de casnicie, acesta cade in escapade amoroase cu vreo femeie depravata ca si el, satisfacandu-si dorintele bine ascunse pana atunci. Nu putine sunt cazurile in care am fost socati cand am primit vestea ca barbati pe care ii credeam familisti convinsi, au dat bir cu fugitii din sanul familiei pe poarta infidelitatii conjugale. Si multi nu gasesc raspuns pentru aceasta schimbare "brusca" de atitudine dupa 5, 10-20 de ani de dragoste "fericita". Dar iata raspunsul: cauza nu este alta decat poftirea cu gandul din timpul tineretii, ce a stat ascunsa in minte precum samanta in pamant, dospind cu trecerea anilor padure de spini, adica tradarea dragostei si in fapta. Asa se destrama de multe ori familia crestina: de la gandurile poftirii fata de frumusetea straina. Iata cum un pui de sarpe infiripat in gand, creste odata cu trecerea vremii muscand naprasnic si varsandu-si veninul mortal in gatul familiei crestine si al intregii societati.
Cate femei parasite de barbati desfranati nu plang acum? Cati copii nu raman afectati pe viata din pricina divorturilor cauzate de adulterul barbatului? De unde toate acestea? De la un simplu gand de a pofti la ceea ce nu se cuvine, caci tot de la un gand au ajuns si unii ingeri diavoli.
Asa ca barbatilor, atentie mare la ganduri, pentru ca pestele de la cap se impute. Nu degeaba ne-a spus Hristos: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”
Sursa:http://ortodoxiatinerilor.ro

Niciun comentariu: