Photobucket

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu


Marturii:

Merg prea departe spunand asta? La prima vedere poate..Insa de-a lungul vietii am avut experiente care m-au marcat,schimbat si eventual calauzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizeaza pe multi in Romania.A fi botezat ortodox, a merge la biserica cateodata,a pretinde ca exista o relatie cu Dumnezeu,a-I multumi cateodata pentru anumite lucruri din decenta crestina si nu din SUFLET. Suna familiar? Ei bine in acest fel era falsul meu ortodoxism.Pana la varsta de treisprezece ani eram evlavios colectionam icoane,citeam scripturi,ma rugam, chiar imi facusem un mic altar de rugaciune in camera mea.Insa dintr-un motiv sau altul tot ce era acolo in inima mea incepuse sa intre intr-un somn letargic.Pot invinui intrarea mea in adolescenta ,contactul cu lumea exterioara a celor mai mari,dorinta de a creste peste noapte..sau pot spune ca usor dar sigur incepusem sa cad in tentatiile pierzaniei.La paisprezece ani deja fumam si beam cu cei de doua ori mai in varsta ca mine.
<<---more--->>Asta e ceva care m-a marcat pe restul vietii, alcoolismul si tabagismul m-au urmat peste tot. Am emigrat la optsprezece ani si de atunci pot spune ca tot intre straini sunt.Daca as insirui toate experientele avute de-a lungul acestor ani v-as provoca imaginatia spre incredibil, spre fictiune.Dar ce face mai incredibila si tragica inca experienta mea este faptul ca nu este fictiune ,nu este vreun roman de aventura ci propria aventura a vietii mele.Am trecut prin aproape tot de la droguri la inchisori,munca cinstita, lume interlopa.(Intr-o zi cu voia bunului Dumnezeu voi imparti aceast experienta cu alti frati pierduti sau rataciti dintr-un motiv sau altul) Ma indepartam pe zi ce trecea din ce in ce mai mult de Dumnezeu.Cautam ceva sa-mi umple viata sa-mi dea satisfactie si nu gaseam.Auzeam vorbind de la altii de implinire cu Dumnezeu dar eram prea putin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune insa ceva. Eu renuntasem la Dumnezeu ,nu pentru ca asa imi dorisem dar pentru ca imi facusem viata in asa fel incat sa nu las loc pentru EL. Eu renuntasem la EL dar EL nu a renuntat niciodata la mine.Adevarul este ca simteam ca Dumnezeu exista ,simteam ca era in inima mea insa ce nu reuseam era sa intru in dialog,in armonie cu EL.Dupa zece ani petrecuti in Peninsula Iberica m-am intors acasa ,frustrat,dezamagit si singur.Mama ma privea trista si-mi cerea in continuu sa ma rog "Roaga te mama ,spunea,ca doar bunul Dumnezeu te mai poate ajuta "O.K. Daca existi ajuta-ma" spuneam.Dar nu stiam ca EL avea ceva pentru mine, nu stiam ca desi ma rugam fara convingere fara sa cred ce EL m-ar auzi,dar EL m-a auzit, mi-a calauzit pasii usor, politicos,subtil dar sigur spre ceva ce nu mai simteam de la treisprezece ani. Dupa sase luni in Romania am plecat din nou de data aceasta spre Anglia.Cineva trebuia sa ma astepte in Londra dar nu s-a intamplat cum am vrut eu. Fara bani,fara prieteni, am ajuns foarte repede sa dorm pe strazi,in frig,in ploaie.As fi putut fura cum facusem de multe ori inainte dar dintr-un oarecare motiv pe care Dumnezeu il stie de data asta totul imi iesea pe dos,pur si simplu nu mai reuseam sa fiu ce am fost,acel eu plin de sine autosuficient.. Pentru cine nu stie 'a dormi ' pe strazi nu este un termen corect care sa explice odihna.Corpul nostru nu este facut pentru a suporta temperaturi scazute ,nu cand este slab nutritionat,exaustat,fizic si mental.Faptul ca putem intra in hipotermie in timpul somnului se caracterizeaza prin reactia corpului de vigilanta atunci cand din fericire ne trezim de frig. Spun din fericire pentru ca daca nu ne-am trezi de frig stiti ce s-ar intampla..Dupa multe saptamani pe strazi,saptamani marcate de foame,oboseala,frig,violenta extrema fizica si verbala,uz si abuz de alcool,dispretul semenilor,in fine cine se scalda in mocirla e mancat de porci,desi eu nu cerusem sa fiu in mocirla,mai mult am alunecat in ea decat sa spun ca am fost impins sau am sarit de buna voie,treaba este ca ajunsesem la limita. Dar scrie in Scripturi ca bunul Dumnezeu nu ne lasa sa induram mai mult decat putem suporta.Atunci in genunchi cu lacrimi in ochi in fata statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul.Nu statuii ci Lui, Iisus. Plangand si cait, disperat si obosit AM CREZUT pentru prima data cu adevarat in EL si i-am cerut sa nu ma lase sa ma primeasca inapoi pentru ca nu mai aveam resurse interioare ,eram la limita limitelor.Iar EL m-a auzit.Lucrurile bune au inceput sa se intample in viata mea dupa aceea zi. Miracole!!Da,supe calde si hamburgueri giganti ,bai fiebinti si un pat ADEVARAT pe care sa dorm.Cum? Nu stiu si nici nu vreau sa explic decat prin acel "Nebanuite sunt caile Domnului" Bunul Dumnezeu topeste inimi si foloseste oamenii Sai pentru salvarea altora.In putin timp aveam deja un loc de dormit si o slujba. Cautam insa altceva ..cautam o biserica care sa fie locul in care sa ma simt ca fac parte din el.In care sa-l slavesc pe Dumnezeu o biserica si inca ceva: cineva cu care sa ma simt comfortabil sa-mi destainuesc gandurile,sa ascult si sa fiu ascultat.L-am rugat din nou pe EL si din nou mi-a dat ce am cerut .Prietena nu s-a lasat asteptata, o fata buna crestina foarte credinciosa,insa cu biserica a fost alta poveste, Dumnezeu m-a lasat sa vad sa simt si sa aleg chiar daca,stiu ca El avea si asta rezolvata pentru mine,totusi nu a intervenit radical ci m-a lasat sa vad prin propriile mele simturi. Astfel am 'sarit' din biserica in biserica de la adventisti la penticostali de la catolici pana la acele mici autonumite biserici in depozite cu spatii inchiriate (acele asa numite de unii ortodoxi ca secte) Am vazut diferite feluri de adorare ,multe putin ortodoxe sau conventionale.Am vazut extaz religios ,am vazut isterie religioasa , vorbit in limbi, transe religioase. Dar nu reuseam sa ma incadrez in ele,sa ma identific..ei vorbeu in limbi nu eu ,ei simteau Duhul Sfant nu eu,Dumnezeu avea un plan pentru ei dar nu acelasi pentru mine..Era experienta altora nu a mea.Astfel dupa luni de cautare ajunsesem un,ceea ce extrem protestantii numesc de "vizitator" .Cautam dar nu ma regaseam nicaieri.Si in timp ce altii plecau de la biserici umpluti pana la refuz cu 'Holy Spirit' eu ma simteam frustrat , inselat,mintit.Prietena mea era la curent cu ce se intampla si la randul ei se simtea nelinistita pentru ca isi dorea un barbat cu temelii solide in crestinism si nu un 'vizitator'. Cand eram aproape sa renunt a cauta in schimbul acelei relatii strict personale cu Dumnezeu iata ca raspunsul meu a venit. Sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleza.Ca sa fiu mai exact prietena mea, care este penticostala a gasit aceeasta biserica pe internet cand am rugat-o sa caute o biserica aproape de zona in care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxa ci doar biserica.Cand mi-a spus de aceasta biserica mi-a starnit curiozitatea :Biserica ortodoxa in limba engleza? Exista asa ceva?" Mi-am spus incredul si in prima duminica iata-ma la slujba ca de obicei sceptic si obosit de cautari.Dar asa cum Slujba a inceput lacrimi de bucurie mi-au dat in ochi,Iata-ma din nou acasa am simtit.In casa ta Doamne casa ta pe care nu o mai vizitasem de la varsta de treisprezece ani.Am regasit vechea iubire si ma simt fericit.In casa ta Doamne cu sfintele icoane cu mirosul 'evlavios' de tamaie si lumanari.Atunci pe loc am avut rapunsul la rugaciunea mea de a gasi Biserica corecta.Atunci vazand toti acei ortodoxi crediciosi englezi framantati de ortodoxism cu aceea dorinta si foame primara de a-L cunoaste pe Dumnezeu prin ortodoxism. Nici unul dintre ei nu s-a nascut ortodox ,eu eram unicul desi nu faptul ca eram nascut a contat ci faptul ca eram Re-nascut ortodox ca si ei,toti vin din alte diviziuni: protestanti,catolici,penticostali, metodisti.Si iata-i Ca niste copii in cautarea de al face fericit pe Tatal.Atunci am inteles cat noi romanii suntem de binecuvantati prin a ne naste ortodoxi si chiar asa fiind multi dintre noi nu ne doare nicaeri de chemarea adevarata a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn si piatra ci biserica din suflet aceea in care sufletul se simte bine cu Dumnezeu.Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.Ca e ceea din Londra sau cea din Bacau sau cea din Toronto, e aceeiasi Biserica Noastra Ortodoxa. Cum stiu eu ca vine de la Dumnezeu ? Nu stiu ci simt si de fapt de ce as vrea sa stiu cand Dumnezeu ne spune clar "Sa credem prin credinta nu prin vaz" Iar a credea prin credinta inseamna a simti cu inima si sufletul ce Dumnezeu are de bine pentru noi copii Sai.Amin si Lui Dumnezeu Lauda. C.R.

Sursa:http://ro.orthodoxwiki.org

<<---more--->>

Niciun comentariu: