Care este adevarul?

...După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunsi în inimă si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: Fratilor, ce să facem? (Faptele Apostolilor 2:37)

Evreii au pus această întrebare în anul 30 d.H., după ce l-au auzit pe Petru vorbind despre Isus Christos. Si noi ne-am pus aceeasi întrebare ca oricine, de altfel, care cugetă mai adânc la sensul vietii indiferent dacă este ateu, budist sau catolic.
Am crescut în diverse denominatiuni sau în medii ateiste, dar fiecare dintre noi si-a dat seama că mai multe căi diferite, care se contrazic una pe cealaltă, nu pot conduce la aceeasi destinatie. Sunt atâtea căi dintre care am putea alege, sunt atâtia oameni care ne oferă răspunsuri: protestanti, catolici, martori ai lui Iehova, adventisti, metodisti, penticostali, budisti, musulmani, atei,... Întrebarea este:
<--more-->
Care este calea corectă, care este adevărul?
Răspunsul pe care-l auzim adesea este "Fiecare are adevărul lui" sau "Nimeni nu poate cunoaste adevărul". După părerea noastră astfel de afirmatii contrazic faptul că există o singura realitate.. Pământul este ori rotund, ori plat. Nu poate fi si rotund si plat. Realitatea unică rămâne realitate absolută si neschimbată indiferent de felul în care o privim. La fel este si cu întrebările din domeniul religiei. Nu este posibil ca două alternative opuse, contradictorii să fie adevărate simultan, una pentru mine si una pentru tine. Dacă realitatea este că după ce murim vom învia, atunci reîncarnarea nu există. Tot asa, nu putem trăi vesnic după moarte si în acelasi timp sufletul să ne fie nimicit. Dacă materia a fost creată de Dumnezeu, atunci ea nu poate exista din vesnicie. Să ne gândim si la alte întrebări ale căror răspunsuri contradictorii nu pot fi în acelasi timp adevărate: Isus este sau nu Dumnezeu? Dumnezeu predestinează oamenii la condamnare sau nu? Poate un om să-si lepede credinta sau nu? Este omul păcătos prin natura sa sau nu este? Există iad sau nu ? 
Oare nu însufletesc astfel de întrebări sau altele ca acestea pe oricine doreste să cunoască natura lui Dumnezeu, să sustină un anumit punct de vedere? Putem rămâne indiferenti fată de aceste întrebări, dacă ne interesează cu adevărat cum trebuie să trăim după voia lui Dumnezeu?
Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări credem că nu avem nevoie nici de o descoperire nouă, nici de o metodă specială de interpretare a Bibliei. Nu credem nici că noi am fi sursa adevărului - departe de noi de a fi aroganti sau perfecti - dar credem căadevărul este accesibil pentru că Isus l-a descoperit omenirii. 
Majoritatea oamenilor sustin ideea că nu există un adevăr absolut.. În societatea noastră, părerea că adevărul ar fi relativ constituie ideologia predominantă. Multi oameni s-au obisnuit cu acest mod de gândire si au convingerea că ceea ce crede cineva despre adevăr este relativ, nefiind valabil si pentru ceilalti oameni. "Corect este ceea ce mie mi se pare bine". Dar dacă toate lucrurile au aceeasi valoare de adevăr, atunci în final nimic nu mai contează si lipseste standardul după care putem discerne binele de rău, ceea ce este corect de ceea ce este gresit. Astfel, fiecare poate găsi ceva care se potriveste gustului si nevoilor sale. Oamenii îsi creează propria lor imagine despre rai alegând culori dintr-o paletă coloristică specifică propriilor lor dorinte si aspiratii. Ei îsi creează religia proprie care li se potriveste în mod satisfăcător pentru existenta lor pământească. De fapt, religia este tratată în general ca încă o ramură a artelor sau ca în lumea modei în care oamenii creează curente peste curente si fiecare, pe rând, modelează oamenii.
Dar calea lui Dumnezeu este diferită:
"Isus a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneti în cuvântul Meu, sunteti în adevăr ucenicii Mei, veti cunoaste adevărul si adevărul vă va face liberi". (Ioan 8:32)În ochii lui Dumnezeu, oamenii care nu caută adevărul sunt robiti. El vrea să ne elibereze de dorintele noastre egoiste, de păcatele sexuale, de vanitate si invidie, de complexe de inferioritate si de mândrie, de arogantă si de imboldul de a fi pe placul oamenilor. Dumnezeu vrea să ne elibereze de învătăturile eretice care-i conduc pe oameni la o concentrare si mai mare asupra lor însisi în efortul de a se mântui singuri. Dar Dumnezeu vrea să ne elibereze si de ideile gresite pe care oamenii le numesc "crestinism", conform cărora ei îsi dedică o mare parte a timpului si energiei lor în lupta pentru dreptate socială, neglijând însă lupta spirituală împotriva păcatului. Dumnezeu vrea să ne elibereze de învătăturile care promit siguranta iertării lui Dumnezeu, dar care nu iau în considerare faptul că a fi crestin înseamnă a-L urma pe Christos. El vrea să ne elibereze de doctrinele care promit harul lui Dumnezeu, dar renuntă la supunerea fată de El, considerând-o legalistă. De aceea, noi căutăm adevărul si voia lui Dumnezeu atât în viata, cât si în învătătura noastră.Această căutare a voii lui Dumnezeu ne-a condus la întrebarea: 
Cum vrea Dumnezeu să-mi folosesc viata? Cum ar trebui să arate Biserica crestină?
În cazul primilor crestini din Ierusalim, Biserica a arătat astfel: 
Ei stăruiau în învătătura apostolilor, în legătura frătească, în frângerea pâinii si în rugăciuni...Toti împreună erau nelipsiti de la templu în fiecare zi; si frângând pâinea acasă, îsi luau hrana cu bucurie si curătie de inimă... (Faptele Apostolilor 2:42 si 46)Pentru crestini din acel timp a fost firesc să se întâlnească si să se ocupe cu învătătura lui Christos în fiecare zi. Aceasta a fost o mărturie a interesului lor pentru cele spirituale si a dragostei lor pentru Dumnezeu si pentru fratii în credintă. Si noi avem această dorintă mare de a ne împărtăsi întreaga viată cu fratii în credintă, de a citi Biblia împreună si de a lua parte la bucuriile si tristetile luptelor spirituale ale celorlalti. Suntem foarte recunoscători că trăim într-un timp în care dezvoltarea transporturilor si orele de lucru convenabile fac posibilă părtăsia zilnică. Părtăsia zilnică este pentru noi o exprimare a dragostei si consecinta dorintei noastre de a trăi în conformitate cu ceea ce credem si de a ne dedica timpul lui Dumnezeu, fratilor în credintă. Noi folosim timpul pentru ceea ce este important pentru noi.Dacă cineva zice: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si urăste pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeste pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu să iubească si pe fratele său. (1 Epistola a lui Ioan 4:20-21)Această părtăsie vie ne ajută mult să putem să ne întărim unul pe altul în luptele noastre si să practicăm principiul exprimat în Biblie: ...ci îndemnati-vă unii pe altii în fiecare zi, atâta timp cât se zice: "astăzi", pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înselăciunea păcatului. (Epistola catre Evrei 3:13)Nu vrem să întemeiem relatii superficiale între noi si nici nu vrem să creăm o fatadă pe care să o arătăm celorlalti, evitând astfel descoperirea realitătii despre noi însine. În schimb, noi ne mărturisim păcatele unii altora pentru a ne ajuta unul pe celălalt în lupta pentru sfintire.Cum v-am iubit Eu, asa să vă iubiti si voi unul pe altul! (Ioan 13:34)Aceasta este dragostea în care vrem să trăim, nu numai duminica sau de sărbători, ci în fiecare zi la fel. Nu numai cu anumiti prieteni, ci cu oricine vrea să trăiască conform adevărului.


Sursa:Crestini.info


<--more-->