Sfinti Parinti

Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune. (Sfantul Nectarie)

Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va intristati atunci cand nu simtiti bucurii. Caci se intampla si sa stai, sa stai in biserica si inlauntrul tau sa nu ai inima parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat…..Pai si pentru aceasta, adica pentru lemn, ne mantuieste Domnul. Inseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul, simtind bucurii foarte mari, se poate ingamfa, iar aceasta stare de “inlemnire” il smereste. (Sfantul Varsanufie)

Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite, ii mangaiem pe diavoli. (Sfantul Nicon)

Rugaciunea este hrana sufletului. Nu chinuiti sufletele voastre prin infometare, mai bine sa flamanzeasca trupul. Nu osanditi pe nimeni, iertati-i pe toti. Socotiti-va mai rai decat toti oamenii din lume si va veti mantui. Micsorati-va cat puteti de mult. (Sfantul Iosif)

Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)

Soarta celor ce vor sa se mantuiasca este sa sufere. De aceea, daca suferim, sa ne bucuram, caci se cladeste mantuirea noastra. (Sfantul Nicon)

Niciodata nu a existat, nu exista si nu va exista un loc lipsit de tristete pe pamant. Un asemenea loc poate exista numai in inima, cand Domnul salasluieste in ea. (Sfantul Nicon)

In greutati, in neintelegeri si in toate imprejurarile, cel mai apropiat mijloc si sigur spre folosul nostru este adresarea catre Domnul si lasarea in seama Lui a necazurilor si grijilor noastre. In acelasi timp trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei cu care avem de-a face si totul va merge bine. Domnul lumineaza pe tot omul care vine in lume si da pace sufletelor noastre. Tristetea nu este de folos in lucrul care cere barbatie. (Sfantul Moise)

Daca te vei astepta numai la conditii favorabile mantuirii, nu vei pune inceput vietii placute lui Dumnezeu. (Sfantul Nicon)

Mantuirea noastra, dupa cuvantul Sfantului Petru Damaschin, se afla intre frica si nadejde, ca sa nu avem incredere prea mare in sine si sa nu deznadajduim, ci cu buna nadejde si incredere in mila si ajutorul lui Dumnezeu sa ne straduim sa ne petrecem viata in implinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfantul Ambrozie)

Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis : frate si eu daca m-am despartit de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau. (Cap.VI, Patericul Egiptean)

De ce te tangui suflete al meu si versi lacrimi? Ai uitat ce-a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toata osanda? Nu, n-am uitat ce nesfarsita iubire a revarsat asupra mea Domnul si-mi aduc aminte de Dulceata Duhului Sfant. Cunosc iubirea Domnului si cat de dulce este EL sufletului si trupului. De ce plangi suflete al meu, daca cunosti pe Domnul tau si negraita lui bunatate fata de tine? Ce mai vrei de la Stapanul care ti-a aratat o asemenea iubire? Sufletul meu doreste sa nu mai piarda nicicand harul Domnului, caci dulceata lui atrage sufletul meu sa iubeasca pe Ziditorul lui. (Sf. Siluan Athonitul)

Sursa:http://ortodoxiaprinochiimei.wordpress.com