Diaspora. Români cu rădăcinile în Cer

Tocmai am încheiat o călătorie în Spania, unde am avut ocazia de a mă întâlni cu românii ortodocşi din nouă parohii, am avut un dialog cu preoţii şi preotesele din Protopopiatul Castilla – La Mancha, am slujit, am avut zeci de ore de discuţii individuale şi chiar am spovedit anumite persoane. A fost o experienţă greu de cuprins în cuvinte. Am cunoscut preoţi jertfelnici, preotese vizibil implicate în viaţa parohiei, credincioşi dezinvolţi, care au curajul de a se deschide şi de a mărturisi public problemele cu care se confruntă în propriile familii.

Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice.

Cu fustă sau pantalon în biserică? Asta-i întrebarea!

„Era luna octombrie. Era noapte și bătea vântul. Cu sufletele în palme și rugăciunea pe buze, tineri și bătrâni, bărbați și femei, aduceau prinos de cinstire Cuvioasei mult iubite. Stare de Liturghie… mai încolo se auzeau tineri cântând cântări duhovnicești. O altă tânără citea un acatist la lumina telefonului… Era o liniște și o bucurie cerească pe pământ, în miez de noapte. Mai avem un pic și ne întâlnim cu Sfânta Parascheva, a meritat așteptarea, „nu regret nicio clipă”, spunea Paula, o tânără de 17 ani, înfofolită până la ochi!