Vremea trece şi lumea aleargă; o parte după credinţă iar alta după vindecarea miraculoasă. Atleţii lui satan, căci altfel nu am cum să spun. Mai devreme sau mai târziu, milostivul Dumnezeu ne atrage atenţia printr-o încercare care să ne trezească şi să ne îndrepte privirea către Cer. Asta nu înseamnă că ne îngrădeşte libertatea pe care noi oricum nu o avem, din moment ce slujim unei patimi. Nu! Doar ne determină să ne gândim bine cu cine vrem să rămânem. Şi noi, în loc să mulţumim fără cârtire şi să acceptăm modalitatea de plată a ceea ce am făcut până în prezent, începem să alergăm.Sportul duhovnicesc întreţine sănătatea sufletească şi o stimulează pe cea trupescă, dar să nu ne lăsăm înşelaţi, dragii mei, de ceea ce ne oferă vrăjmaşul: tămăduitori, vindecători, magie albă, oameni care „au primit darul" de a vorbi cu Dumnezeu, bioenergie ... Nu exită astfel de vindecare. Iar dacă, să spunem, v-aţi vindeca, natura acestei bucurii nu ar fi dumnezeiască, ci drăcească.
Să nu vă sperie aceste cuvinte. Nu vreau să vă tulbur, ci să vă fiu alături întru adevăr.
Creştinul ortodox trebuie să privească evenimentele din viaţa sa pământească duhovniceşte, nu logic. Căci dacă am privi logic, ne-am mânia când cineva ne-ar acuza pe nedrept, iar în loc să ajungem să urâm vrăjmaşul, am defăima chipul lui Dumnezeu insuflat în fratele nostru.
Mai pe scurt: gândirea logică nu iubeşte, nu iartă, nu are îngăduinţă; are principiile ei peste care nu se poate trece. Dacă Hristos ar fi logic, imaginaţi-vă unde s-ar ajuge ... la iad - fără doar şi poate! Revenind la vindecarea pe care urmează să o căutăm, ar fi bine să nu pornim la drum fără rugăciune, fără duhovnic, fără dobândirea păcii înmnugurită din convingerea că ceea ce ni se întâmplă este dovada maximă a lui Dumnezeu, după cea a Răstignirii, că ne iubeşte şi că aşteaptă să ne întoarcem la El. Deci, să ne acceptăm boala, sau necazul căci vindecarea o găsim numai şi numai în rugăciune. Orice ar fi, să ştiţi că merităm ceea ce ni se întâmplă. Şi cum toate sunt de la Dumnezeu, trebuie să alergăm la Dumnezeu punând numai puţină logică în aplicare ... Unde se află Dumnezeu? Veţi spune: Pretutindeni. Aşa este. Dar unde primim iertarea păcatelor? Unde se jertfeşte El pe acest Pământ? În Biserică. Aşa că orice s-ar întâmpla, noi trebuie să facem orice ca să ajungem acolo şi nu în altă parte. Dacă Dumnezeu nu îngăduie ca nişte Sfinţi prin moaştele lor să ne vindece, cum să ne putem curăţi în cabinetul doamnei X care are două-trei icoane pe birou, o candela şi un vas cu „apă sfinţită" (pentru a vă înşela), iar rugaciunea către Dumnezeu din inima sa este înlocuită tot cu o rugăciune, dar altui dumnezeu, al întunericului. Şi o ajută; ştiţi de ce? Ca să tragă lumea de la credinţa cea adevărată, ca să se închine cui nu trebuie. Adică nu mergem la Sfânta Liturghie şi ne vindecă bioenergia? Să fim realişti! În tinereţe, pe când era mirean, un preot călugăr, pe care îl cunosc, s-a înscris la un curs din acesta, de bioenergie, împreună cu mai mulţi prieteni. Nu prea aveau ei de a face cu biserica, dar nici nu o respingeau; au vrut doar să înveţe să fie de folos aroapelui, fiindcă cineva care practica acest lucru, spunea că poate vindeca oameni cu ajutorul rugăciunii. La început, căci sunt mai multe trepte în acest curs, în funcţie de boala pe care o avea un presupus "pacient", trebuia să şti o anumită formulă matematică pentru organul aflat în suferinţă şi rostind-o alaturi de alte „formule", (aşa mi-a povestit; nu am reţinut exact) omul se vindeca. Nimeni însă, nu ştia că profesorul era slujitorul vrăjmaşului şi prin închinarea sa acestuia, omul se vindeca aparent, căci indirect, şi el se facea slujitor aceluiaşi domn pierzându-şi mântuirea. Daniel, tânărul ce avea să fie mai târziu călugăr, nu prea se împăca bine cu învăţatul, mai ales că acele formule erau cam complicate şi a îndrăznit să să trişeze. Vindecările se făceau prin convorbire telefonică cu oameni din alte ţări. Şi ce s-a gândit el: „Pff! Nu mai ştiu formula pentru ficat! Dar dacă Dumnezeu este cel care vindecă, ce rost îşi are această formula?! Fie ca Dumnezeu să îţi vindece aceată boală, domnule Jack! Doamne, ai milă de robul tău acesta!". Timpul a trecut şi el a părăsit cursul. Dar prietenii săi au ajuns la gradul în care li se descoperea adevăratul Domn şi touşi nu în mod direct. Trăiau în înşelare pentru că îi luase vrajmaşul în primire. Închideau ochii şi o vedeau pe Maica Domnului care îi duceau în tot felul de locuri frumoase. Omul bolnav de ficat sună din nou. Răspunde un prieten al lui Daniel şi-i spune bucuros că s-a vindecat, însă nu printr-o formulă matematică, ci printr-o rugăciune rostită din inimă lui Dumnezeu. Şi astfel ochii li s-au deschis şi au pornit la Mănăstirea Frăsinei să afle care este adevărata credinţă. Nu vă spun prin câte au mai trecut aceşti tineri care erau tulburaţi zi şi noapte de cel rău care lupta pentru întoarcerea lor de la credinţă. Ani şi ani ... Deci dacă biserica nu ne aduce vindecare, să nu căutăm să ne pierdem, iubiţilor! Dumnezeu ne iubeşte, iar atunci când suferim, devenim mai buni, mai îngăduitori ... iar noi ne apropiem de El şi ne aducem aminte de cât de păcătoşi suntem. Să vă spun ce am păţit. Eram în mănăstire şi o maică avea probleme cu spatele şi suferea şi de astm, iar uneori se întâmpla să o apuce o criză chiar în momentul în care avea o ascultare de îndeplinit, astfel fiind nevoită să plece la chilie. Vă spun drept că era foarte muncitoare si smerită, numai că eu, mai nouă în mănăstire şi mai pătimaşă, am zis în sinea mea: „Of, şi maica asta... las' că nu suferă ea atât de mult, vrea doar să fugă de ascultare!". Şi ce credeţi...? Se apropia Săptămâna Patimilor şi eram nerăbdătoare să particip la sfintele slujbe, numai că acest lucru nu a mai fost posibil. Până în Vinerea Mare am căzut bolnavă la pat cu o durere de spate îngrozitoare de simţeam că iese sufletul din mine. Vedeţi ce face judecata? Îşi aduce răsplata de la Dumnezeu, dar tot din iubire, pentru că de atunci am milă de aproapele meu. Suferinţa m-a învăţat să fiu mai blandă ... Hristos nu cere bani în vindecare, nu ne vindecă în 40 de şedinţe, nu ne trimite cu pomelnicul la 7 biserici în acelaşi timp deoarece credinţa nu este un act normativ în care trebuie să stăm cu frică numerotând rugăciunea "Tatăl nostru", făcând un număr fix de metanii în fiecare zi... Numai dispoziţia noastră sufletească ce insistă prin starea ei de smerenie să vorbească cu Dumnezeu ne poate îndrepta, şi numai însetarea după voinţa sfântă a comuniunii cu El poate da startul spre vindecare. El vrea doar să iubim şi să fim simpli. Iar dacă nu ne scapă astăzi, poate ne scapă mâine, sau poate mai avem încă de învăţat. Să nu mai ţinem atâta la noi înşine şi la starea noastră de bine. Vă mai dezvălui un secret ... Mama mea era mereu nemulţumită că nu îi ajunge mâncarea la servici şi că îi este foame, iar într-o zi şi-a luat nişte mâncare gătită, dar ce s-a gândit ... să îşi mai cumpere un corn şi un iaurt; numai că trecând pe lângă o bătrânică, i s-a făcut milă şi i-a dat ei ceea ce cumpărase. Unde este lucrarea lui Dumnezeu? Păi la servici nu i-a mai fost foame; a mâncat numai un sfert din mâncare. Sau altă dată avea numai un covrig pe care l-a dat, iar apoi a găsit bani să îşi cumpere trei. Nu întotdeanuna ceea ce avem ne este de folos. Să acceptăm că suntem păcătoşi, dar în acelaşi timp să aşteptăm cu nerăbdare încercarea prin care să ne plătim păcatele. Să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu căci toate trec până la urmă ...
Mai pe scurt: gândirea logică nu iubeşte, nu iartă, nu are îngăduinţă; are principiile ei peste care nu se poate trece. Dacă Hristos ar fi logic, imaginaţi-vă unde s-ar ajuge ... la iad - fără doar şi poate! Revenind la vindecarea pe care urmează să o căutăm, ar fi bine să nu pornim la drum fără rugăciune, fără duhovnic, fără dobândirea păcii înmnugurită din convingerea că ceea ce ni se întâmplă este dovada maximă a lui Dumnezeu, după cea a Răstignirii, că ne iubeşte şi că aşteaptă să ne întoarcem la El. Deci, să ne acceptăm boala, sau necazul căci vindecarea o găsim numai şi numai în rugăciune. Orice ar fi, să ştiţi că merităm ceea ce ni se întâmplă. Şi cum toate sunt de la Dumnezeu, trebuie să alergăm la Dumnezeu punând numai puţină logică în aplicare ... Unde se află Dumnezeu? Veţi spune: Pretutindeni. Aşa este. Dar unde primim iertarea păcatelor? Unde se jertfeşte El pe acest Pământ? În Biserică. Aşa că orice s-ar întâmpla, noi trebuie să facem orice ca să ajungem acolo şi nu în altă parte. Dacă Dumnezeu nu îngăduie ca nişte Sfinţi prin moaştele lor să ne vindece, cum să ne putem curăţi în cabinetul doamnei X care are două-trei icoane pe birou, o candela şi un vas cu „apă sfinţită" (pentru a vă înşela), iar rugaciunea către Dumnezeu din inima sa este înlocuită tot cu o rugăciune, dar altui dumnezeu, al întunericului. Şi o ajută; ştiţi de ce? Ca să tragă lumea de la credinţa cea adevărată, ca să se închine cui nu trebuie. Adică nu mergem la Sfânta Liturghie şi ne vindecă bioenergia? Să fim realişti! În tinereţe, pe când era mirean, un preot călugăr, pe care îl cunosc, s-a înscris la un curs din acesta, de bioenergie, împreună cu mai mulţi prieteni. Nu prea aveau ei de a face cu biserica, dar nici nu o respingeau; au vrut doar să înveţe să fie de folos aroapelui, fiindcă cineva care practica acest lucru, spunea că poate vindeca oameni cu ajutorul rugăciunii. La început, căci sunt mai multe trepte în acest curs, în funcţie de boala pe care o avea un presupus "pacient", trebuia să şti o anumită formulă matematică pentru organul aflat în suferinţă şi rostind-o alaturi de alte „formule", (aşa mi-a povestit; nu am reţinut exact) omul se vindeca. Nimeni însă, nu ştia că profesorul era slujitorul vrăjmaşului şi prin închinarea sa acestuia, omul se vindeca aparent, căci indirect, şi el se facea slujitor aceluiaşi domn pierzându-şi mântuirea. Daniel, tânărul ce avea să fie mai târziu călugăr, nu prea se împăca bine cu învăţatul, mai ales că acele formule erau cam complicate şi a îndrăznit să să trişeze. Vindecările se făceau prin convorbire telefonică cu oameni din alte ţări. Şi ce s-a gândit el: „Pff! Nu mai ştiu formula pentru ficat! Dar dacă Dumnezeu este cel care vindecă, ce rost îşi are această formula?! Fie ca Dumnezeu să îţi vindece aceată boală, domnule Jack! Doamne, ai milă de robul tău acesta!". Timpul a trecut şi el a părăsit cursul. Dar prietenii săi au ajuns la gradul în care li se descoperea adevăratul Domn şi touşi nu în mod direct. Trăiau în înşelare pentru că îi luase vrajmaşul în primire. Închideau ochii şi o vedeau pe Maica Domnului care îi duceau în tot felul de locuri frumoase. Omul bolnav de ficat sună din nou. Răspunde un prieten al lui Daniel şi-i spune bucuros că s-a vindecat, însă nu printr-o formulă matematică, ci printr-o rugăciune rostită din inimă lui Dumnezeu. Şi astfel ochii li s-au deschis şi au pornit la Mănăstirea Frăsinei să afle care este adevărata credinţă. Nu vă spun prin câte au mai trecut aceşti tineri care erau tulburaţi zi şi noapte de cel rău care lupta pentru întoarcerea lor de la credinţă. Ani şi ani ... Deci dacă biserica nu ne aduce vindecare, să nu căutăm să ne pierdem, iubiţilor! Dumnezeu ne iubeşte, iar atunci când suferim, devenim mai buni, mai îngăduitori ... iar noi ne apropiem de El şi ne aducem aminte de cât de păcătoşi suntem. Să vă spun ce am păţit. Eram în mănăstire şi o maică avea probleme cu spatele şi suferea şi de astm, iar uneori se întâmpla să o apuce o criză chiar în momentul în care avea o ascultare de îndeplinit, astfel fiind nevoită să plece la chilie. Vă spun drept că era foarte muncitoare si smerită, numai că eu, mai nouă în mănăstire şi mai pătimaşă, am zis în sinea mea: „Of, şi maica asta... las' că nu suferă ea atât de mult, vrea doar să fugă de ascultare!". Şi ce credeţi...? Se apropia Săptămâna Patimilor şi eram nerăbdătoare să particip la sfintele slujbe, numai că acest lucru nu a mai fost posibil. Până în Vinerea Mare am căzut bolnavă la pat cu o durere de spate îngrozitoare de simţeam că iese sufletul din mine. Vedeţi ce face judecata? Îşi aduce răsplata de la Dumnezeu, dar tot din iubire, pentru că de atunci am milă de aproapele meu. Suferinţa m-a învăţat să fiu mai blandă ... Hristos nu cere bani în vindecare, nu ne vindecă în 40 de şedinţe, nu ne trimite cu pomelnicul la 7 biserici în acelaşi timp deoarece credinţa nu este un act normativ în care trebuie să stăm cu frică numerotând rugăciunea "Tatăl nostru", făcând un număr fix de metanii în fiecare zi... Numai dispoziţia noastră sufletească ce insistă prin starea ei de smerenie să vorbească cu Dumnezeu ne poate îndrepta, şi numai însetarea după voinţa sfântă a comuniunii cu El poate da startul spre vindecare. El vrea doar să iubim şi să fim simpli. Iar dacă nu ne scapă astăzi, poate ne scapă mâine, sau poate mai avem încă de învăţat. Să nu mai ţinem atâta la noi înşine şi la starea noastră de bine. Vă mai dezvălui un secret ... Mama mea era mereu nemulţumită că nu îi ajunge mâncarea la servici şi că îi este foame, iar într-o zi şi-a luat nişte mâncare gătită, dar ce s-a gândit ... să îşi mai cumpere un corn şi un iaurt; numai că trecând pe lângă o bătrânică, i s-a făcut milă şi i-a dat ei ceea ce cumpărase. Unde este lucrarea lui Dumnezeu? Păi la servici nu i-a mai fost foame; a mâncat numai un sfert din mâncare. Sau altă dată avea numai un covrig pe care l-a dat, iar apoi a găsit bani să îşi cumpere trei. Nu întotdeanuna ceea ce avem ne este de folos. Să acceptăm că suntem păcătoşi, dar în acelaşi timp să aşteptăm cu nerăbdare încercarea prin care să ne plătim păcatele. Să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu căci toate trec până la urmă ...
Dacă îţi pierzi maşina, poţi circula cu autobuzul;
Dacă îţi pierzi banii, scapi de povara care îţi tulbură somnul că poate ţi-ai dori mai mulţi; sau poate nu ţi-a plăcut milostenia. Acum vei muncii din răsputeri pentru o felie de pâine pe care să o oferi;
Dacă îţi piezi un picior, o să ai prieteni cu acelaşi handicap, (de care odată râdeai) pe care o să îi conduci spre adevărata credinţă;
Dacă îţi pierzi vederea, rămâi numai cu lumina dumnezeiască, şi o să te simţi ferit de murdăria lumească;
Dacă paralizei şi dai slavă, te mântuieşti, şi cu tine se mântuiesc şi cei care se nevoiesc purtându-ţi de grijă;
Dacă îţi pierzi casa, poate că nu ai câştigat-o cinstit, iar dacă nu e aşa, Dumnezeu vrea să te întărească în rugăciune şi să te izbăvească de iubirea de avuţie;
Dacă îţi pierzi copilul, înseamnă că Dumnezeu l-a vrut îngeraş, căci era prea bun, iar tu poate înfiiezi unul;
Dacă îţi piezi un picior, o să ai prieteni cu acelaşi handicap, (de care odată râdeai) pe care o să îi conduci spre adevărata credinţă;
Dacă îţi pierzi vederea, rămâi numai cu lumina dumnezeiască, şi o să te simţi ferit de murdăria lumească;
Dacă paralizei şi dai slavă, te mântuieşti, şi cu tine se mântuiesc şi cei care se nevoiesc purtându-ţi de grijă;
Dacă îţi pierzi casa, poate că nu ai câştigat-o cinstit, iar dacă nu e aşa, Dumnezeu vrea să te întărească în rugăciune şi să te izbăvească de iubirea de avuţie;
Dacă îţi pierzi copilul, înseamnă că Dumnezeu l-a vrut îngeraş, căci era prea bun, iar tu poate înfiiezi unul;
... Şi tot aşa ...
Să nu câutăm să ne pierdem, alergând în direcţia greşită. Dacă tot ne ostenim, să o facem spre folosul mântuirii noastre. Aşadar, fraţii mei, avem adevărul în lume şi ne este dat tuturor să îl cunoaştem. Haideţi, să ne ungem ochii cu pământul credinţei pentru a fi vindecaţi în vedere! Este necesar să vedem care este adevărul pentru a nu mai alerga cu ochii împăiengeniţi de încercările care ne orbesc.
Cu supunere şi umilinţă,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu