M-a intrebat cineva: "Ceea ce cantam in Postul Mare, adica: "Adauga lor rele, Doamne, celor mariti ai pamantului" (Is.26,15), de ce o spune, caci este blestem ?" "Cand navalesc barbarii - i-am spus - si merg si distrug un popor fara vreo pricina, iar poporul se roaga ca sa-i ajunga cele rele, adica sa li se strice carutele, iar caii lor sa pateasca ceva, ca sa fie impiedicati, e bine sau rau asta ? Aceasta se intelege: sa le vina piedici. Nu inseamna ca sunt blestemati". - Parinte, cand prinde blestemul ? - Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Daca, de pilda, o oarecare femeie isi bate joc de alta ce este mahnita sau ii face vreun rau, iar cea mahnita o blesteama, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adica atunci cand fac rau cuiva, si acela ma blesteama, se prind blestemele lui. Ingaduie Dumnezeu si se prind, precum de pilda ingaduie ca unul sa omoare pe altcineva. Cand insa nu exista nedreptate, atunci blestemul se intoarce la cel ce l-a rostit. - Si cum se slobozeste cineva de blestem ? - Prin pocainta si spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovati, dar care, atunci cand au inteles ca au fost blestemati, s-au pocait, s-au spovedit si s-au indepartat. Daca cel ce a fost vinovat spune: "Dumnezeule, am facut asta si asta, iarta-ma", si se spovedeste cu durere si sinceritate, atunci Dumnezeu il va ierta. El este Dumnezeu. - Este pedepsit numai acela care primeste blestemul sau si acela ce il spune ? - Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieste si in viata aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. Pentru ca, sa zicem, poate cineva sa te necajeasca, insa tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu ce drept faci asta ? Orice fi-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are rautate. Cineva blesteama atunci cand o spune cu patima, cu inversunare. Blestemul cand vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul vaduvei. Imi aduc aminte de o batrana care avea un calut si il lega la marginea padurii sa pasca. Fiindca era putin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odata au mers trei femei in padure sa taie lemne. Una era bogata, una vaduva, iar cealalta orfana si foarte saraca. Au vazut calul ce era legat cu funia si pastea si au zis: "Nu luam funia sa legam lemnele ?" Au taiat-o in trei, si fiecare din ele au luat cate o bucata sa isi lege sarcina ei. Fireste, calul a fugit. Cand a venit batrana si n-a aflat calul, s-a mahnit mult. A inceput sa-l caute peste tot; s-a ostenit mult pana sa-l gaseasca. In cele din urma, dupa ce l-a aflat, a spus suparata: "Pe ceea ce a facut asta s-o duca cu aceeasi funie". Intr-o zi, fratele femeii bogate facea glume cu o pusca, crezand ca e goala - era din cele ce le lasasera italienii - si a impuscat-o pe sora-sa in gat. Trebuia s-o duca la spital si trebuia funie ca sa o lege pe o scara de lemn. In ceasul acela s-a gasit o bucata de funie, aceea furata, dar n-a ajuns. Au adus si cele doua vecine ale ei cele doua bucati furate si au legat-o de scara si au dus-o la spital. Asa s-a infaptuit blestemul batranei: "Sa o duca cu aceeasi funie". In cele din urma a murit sarmana; Dumnezeu s-o odihneasca. Vedeti, a prins blestemul la cea bogata, care nu avea nevoie materiala. Celelalte isi aveau saracia lor, avusesera oarecare indreptatire. Boli si nenorociri din blestem Multe boli carora doctorii nu le gasesc pricina, pot fi din blestem. Cum sa gaseasca doctorii, blestemul? Odata mi-au adus la Coliba un paralitic. Un barbat zdravan nu putea sta jos. Trupul ii era intarit ca un lemn. Unul il ducea in spate, iar altul il tinea de picioare. I-am pus doua lemne, de care s-a sprijinit sarmanul. Cei care il insoteau mi-au spus: "De la varsta de 15 ani este in starea asta si au trecut 18 ani de atunci". "Dar cum sa pateasca asta pe neasteptate?" am intrebat. "Nu se poate. Ceva se intampla". Am cautat pe ici - pe colo si am aflat ca l-a blestemat cineva. Ce s-a intamplat? Odata merge cu autobuzul la scoala si statea intins pe o banca. La o statie s-au urcat un preot in varsta si un batran si stateau in picioare langa el. Atunci cineva i-a spus: "Scoala-te, sa stea varstnicii". Acela insa s-a intins si mai mult pe banca, fara sa dea importanta la cele zise. Atunci batranul care statea in picioare ii spune: "Intins sa ramai si niciodata sa nu poti sedea" Si blestemul a prins. Vezi, tanarul a fost obraznic. Ca si cum ar fi spus: "De ce sa ma scol, daca am platit locul?" Da, dar si celalalt a platit, si este in varsta, respectabile si sta si in picioare, iar tu esti un copil mic de 15 ani si stai jos. "Din pricina asta este - i-am spus. Cauta sa te pocaiesti, daca vrei sa te faci bine. E nevoie de pocainta". Sarmanul cum a inteles putin si a recunoscut, indata s-a facut bine. Cate de acestea ce se intampla azi sunt din blestem, din suparare peste masura. Cand se distrug familii intregi sau mor multe persoane intr-o familie sa stiti ca este sau din nedreptate, sau din vraji sau din blestem. Un tata avea un copil ce nu mai statea acasa. Odata tatal sau ii spune foarte suparat: "Sa vii odata pentru totdeauna". Baiatul, in noaptea aceea, cum venea acasa, exact in fata casei sale l-a lovit o masina si a murit. Prietenii lui l-au ridicat si l-au dus in casa. A venit dupa aceea si tatal lui la Coliba mea si plangea. "Copilul a murit in fata usii casei mele", spunea. Luindu-l pe ici - pe colo, mi-a spus mai apoi: "I-am spus un cuvant". "Ce i-ai spus?" - l-am intrebat. "M-am inversunat ca umbla noaptea si i-am spus: "Sa vii pentru totdeauna!". Nu cumva a fost din asta?". "Ei din ce altceva?" - i-am spus. "Cauta sa te pocaiesti si sa te spovedesti". "De data asta sa vii odata pentru totdeauna", i-a spus, si l-au adus pe copil mort. Si dupa aceea durere si plans pe tatal lui. Blestemul parintilor prinde mult Sa stiti ca blestemul parintilor prinde mult; chiar si supararea lor. Desi nu l-ar blestema parintii pe copil, ci numai de s-ar inversuna impotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viata lui va fi numai un chin. Se va chinui mult in viata aceasta. Fireste, se va usura in cealalta viata, pentru ca achita aici ceva. Se face ceea ce spune Avva Isaac: "Mananca din iad", adica imputineaza din chinul iadului prin chinurile de aici, din aceasta viata. Pentru ca si chinul din viata aceasta mananca din iad. Adica atunci cand lucreaza legile duhovnicesti, se micsoreaza putin din iad, din chinuri. Dar si parintii care dau pe copiii lor "necuratului", ii fagaduiesc diavolului si apoi diavolul are drepturi asupra lor. "Mi i-ai fagaduit" - iti spune. In Farasa era o familie. Aveau un copil care plangea iar tatal lui il dadea "necuratului". Si iata ce s-a intamplat. Odata cand tatal sau l-a trimis pe copil "necuratului", a ingaduit Dumnezeu ca sa dispara copilul din leagan. Atunci nenorocita mama se duce la Hagi efendi spunandu-i: "Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, mi-au luat diavolii copilul". S-a dus Hagi efendi, a citit rugaciuni deasupra leaganului si s-a intors copilul. Treaba aceasta se facea mereu. Sarmana mama spunea: "Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, cat o sa mai mearga asta?" "Eu nu obosesc sa vin, ii spunea, ci tu te obosesti sa vii sa ma chemi. Va obosi diavolul si il va lasa". De atunci nu mai disparea copilul. Dupa ce s-a facut mare ii spuneau: "chipul diavolului". Tulbura tot satul; ii zapacea pe toti. Ce a mai tras tatal meu! Mergea la unul si-i spunea: "Cutare a spus asa despre tine". Mergea si la altul si spunea la fel. Dupa aceea se certau unul cu altul si se bateau. Cand au priceput asta, au mers la el ca sa-l prinda si sa-l pedepseasca. Dar acesta i-a sucit si i-a facut ca ei sa-si ceara iertare de la el. Atat de indracit era. Chipul diavolului. A iconomisit Dumnezeu ca si ceilalti sa vada in continuare urmarile, ca sa le vina mintea, sa se infraneze pe ei insisi si sa fie foarte atenti. Acum, cum il va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireste ca are si multe circumstante atenuante. Cea mai mare avere pentru lume este binecuvantarea parintilor. Dupa cum in viata monahiceasca cea mai mare binecuvantare este sa primesti binecuvantarea staretului tau. De aceea se spune: "Sa iei binecuvantarea parintilor". O mama, imi aduc aminte, avea patru copii si se plangea sarmana. "Voi muri de suparare - imi spunea. Nu s-a casatorit nici un copil. Fa rugaciune". Femeie vaduva aceea, copii orfani, mi-a fost mila de ei. Fac rugaciune, fac rugaciune, nimic. imi spun: "Se intampla ceva aici". "Ni s-au facut vraji", spuneau copiii. "Nu sunt vraji aici; se vede cand este din vraji. Nu cumva v-a blestemat mama voastra?", ii intreb. "Da, Parinte, imi spun. Cand eram mici, fiindca eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineata pana seara: "Ca lemnele sa ramaneti; ca lemnele sa ramaneti". "Mergeti si scuturati-o pe mama voastra, le-am spus, si sa-i spuneti sa se pocaiasca si sa se spovedeasca si de acum inainte sa va dea mereu binecuvantari". Intr-un an si jumatate s-au casatorit toti patru. Aceea, sarmana, era femeie vaduva si se pare ca si fara rabdare, iar copiii zburdalnici fiind au scos-o dn rabdari si astfel i-a blestemat. - Daca parintii blesteama copiii si dupa aceea mor, cum se vor slobozi copiii de blestem? - Daca copiii cauta in ei insisi vor afla ca, pentru a fi blestemati de parintii lor, se pare ca au fost nerozi si i-au chinuit pe aceia. Dar daca isi simt greseala lor si se pocaiesc cu sinceritate si se spovedesc, se indreapta. Iar daca sporesc duhovniceste copiii, ajuta si pe parintii lor. - Parinte, cand am plecat la manastire si pe mine m-au blestemat parintii mei. - Acestea sunt singurele blesteme care se transforma in binecuvantari. Blestemul "politicos" - Parinte, este corect sa spuna cineva despre cel ce l-a nedreptatit : "S-o afle de la Dumnezeu"? - Cel ce spune asa este batjocorit de cel viclean si nu intelege ca in felul acesta blesteama intr-un mod politicos. Sunt unii care spun ca sunt sensibili si au dragoste si finete si suporta nedreptatile ce li se fac de oameni, dar spun: "S-o afle de la Dumnezeu". In viata aceasta toti oamenii dam examene pentru ca in cealalta viata, cea vesnica, sa ne invrednicim de rai. Gandul imi spune ca acest blestem politicos este sub nivelul de plutire duhovniceasca si nu ii este ingaduit crestinului, pentru ca Hristos nu ne-a invatat un astfel de mod de dragoste, ci: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac". Tot astfel binecuvantarea cea mai mare dintre toate este atunci cand suntem blestemati pe nedrept, iar noi primim aceasta in tacere si cu bunatate. Cand suntem clevetiti sau nedreptatiti fie de oamenii superficiali, fie de cei vicleni, care au rautate si stramba si adevarul, daca putem, e bine sa nu dorim sa ne indreptatim atunci cand nedreptatea priveste numai persoana noastra. Nici sa spunem: "S-o gaseasca de la Dumnezeu", pentru ca si asta e tot blestem. E bine sa-i iertam cu toata inima noastra si sa rugam pe Dumnezeu sa ne intareasca astfel ca sa putem ridica greutatea clevetirii si sa continuam viata duhovniceasca pe cat putem in ascuns. Oamenii care au ca tipic sa judece si sa osandeasca, sa continue sa ne nedreptateasca deoarece in felul acesta ne pregatesc mereu cununi de aur, pentru viata cea adevarata. Fireste, cei ce sunt aproape de Dumnezeu niciodata nu pot fi blestemati pentru ca nu au rautate, ci numai bunatate si orice rau ar arunca cineva asupra acestor oameni sfintiti se sfinteste, iar ei simt o bucurie mare si tainica. Deochiul Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta e deochiul. E o lucrare diavoleasca. - Parinte, deochiul este primit de Biserica? - Da, exista si o rugaciune speciala . Cand cineva spune ceva cu invidie, atunci este "deochiat". - Parinte, multi cer "talismanul" pentru prunci, ca sa nu fie deochiati. E bine sa poarte asa ceva? - Nu, nu e bine. Sa spuneti mamelor sa le puna cruciulite. - Parinte, daca cineva lauda un lucru frumos si cei care l-au facut primesc lauda cu un gand de mandrie si se pricinuieste un rau, acesta este deochi? - Nu este deochi lucrul acesta. In cazul acesta lucreaza legile duhovnicesti. Dumnezeu retrage harul Sau de la om si atunci se pricinuieste paguba. Deochiul exista in cazuri rare. In mod special oamenii care au invidie si rautate - putini sunt de acestia -, sunt cei care deochiaza. De pida, o femeie vede un copilas dragalas cu mama lui si spune cu rautate : "De ce n-am avut eu acest copil? De ce l-a dat Dumnezeu acesteia?" Atunci copilasul acela poate pati rau; sa nu poata dormi, sa planga, sa se chinuiasca, pentru ca aceea a spus-o cu rautate. Si daca copilul s-ar imbolnavi si ar muri, acea femeie ar simti bucurie in sinesi. Altul vede un vitelus, il pofteste, si indata acela piere. De multe ori insa se poate ca sa se chinuiasca copilul, dar sa fie de vina mama lui. Adica se poate ca mama sa fi vazut candva un copil slab si sa fi spus: "Ce copil e acesta? Ce schelet de copil!" Sa se fi laudat cu al ei si sa judece pe cel strain. Si ceea ce a spus cu rautate despre copilul strain, prinde la al ei. Apoi din pricina mamei se chinuieste fara sa fie vinovat. Se topeste sarmanul ca sa se pedepseasca mama si sa-si inteleaga greseala. Fireste, copilul va fi mucenic. Judecatile lui Dumnezeu sunt abis. Binecuvantarea ce iese din inima este binecuvantare dumnezeiasca Sa va dau si eu acum un "blestem!". Dumnezeu sa va umple inima de bunatatea, si de multa Sa dragoste pana ce o sa "innebuniti", astfel ca sa va plece mintea de pe pamant si sa va aflati de pe acum langa El, in cer. Sa innebuniti cu nebunia cea dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu! Sa va aprinda Dumnezeu inimile voastre cu dragostea Sa! Sa nu ma mai siliti alta data sa va mai dau si un al doilea, pentru ca "blestemul" meu (cel bun) prinde, fiindca iese din inima mea. Si atunci cand eram in Sanatoriu (in 1966) mi-a fost mila de voi. Unele asteptau de opt ani spunand: "Vom face manastire", dar manastire nu s-a facut. Proiectul se vestejea. Atunci am spus: "Cum voi iesi din spital manastirea va rasari ca o ciuperca. Intr-un an veti fi in manastire!". Si intr-adevar, intr-un an s-a facut manastirea. Am spus aceasta cu toata inima mea. Ati avut dispozitie buna, de aceea nu v-a lasat Dumnezeu. Altfel nu se explica. Cand te doare de un om care are smerenie si cu toata inima sa iti cere sa te rogi, de pilda, pentru o patima ce il chinuie si-i spui: "nu te teme, te vei face mai bun", ii dai o astfel de binecuvantare, care este o binecuvantare dumnezeiasca. Ea are multa dragoste si durere, de aceea prinde. Este placut lucrul acesta lui Dumnezeu si Dumnezeu implineste binecuvantarea. Adica si numai durerea ce o simte cineva pentru altul este ca o binecuvantare. Odata, pe cand eram militar, m-a trimis comandantul sa implinesc o fagaduinta la o bisericuta a Sfantului Ioan Inaintemergatorul pentru ca atunci, in razboi, ne-a ajutat Sfantul. Eram trimis sa duc doua sfesnice pentru bisericuta si in acelasi timp sa insotesc pe cineva care trebuia sa treaca pe la Tribunalul militar din Plavpacto. Ceilalti militari i-au spus comandantului: "Ai si gasit om care sa-l predea". Era din Epir, sarmanul, cantaret ambulant, casatorit, cu copii, si era judecat ca s-a ranit singur ca sa scape de razboi. Se gandea: "Mai bine ca am doar un picior, decat sa mor". Am coborat la Agrinio, unde avea niste cunoscuti. "Sa mergem sa-i vad", imi spune. "Sa mergem", ii spun. "Sa mergem aici, sa mergem acolo". Ce sa fac, am mers si eu cu el. Mare osteneala. Si nu voia sa mearga sa-l predau. Imi era mila si mie de el sarmanul. M-a durut foarte mult de el si i-am spus: "Vei vedea, ca tu o vei duce mai bine decat toti. Si comandantul va trimite scrisoare ca sa te bage in vreo slujba, si vei putea sa iti randuiesti si copiii si vei avea si viata in siguranta". In cele din urma, cand am ajuns la Navpacto, am aflat ca si comandantul a trimis o scrisoare si l-a scapat; altfel ar fi fost executat. In timp de razboi lucrurile sunt severe. Comandantului i-a fost mila de el, fiindca era cu familie, si l-a pus bucatar la Centrul de Mobilizare. Si-a adus si familia aproape de el si a petrecut o viata mai buna decat toti. Si fiindca militarii nu mergeau intotdeauna sa manance acolo, mancarea prisosea si astfel isi hranea si copiii sai. Dupa asta toti ii spuneau: "Tu o duci mai bine decat noi toti!" Pentru ca noi toti ceilaiti eram pe munti in zapezi. Ceea ce i-am dorit a fost placut lui Dumnezeu, pentru ca am spus-o cu durere, din adancul inimii mele si de aceea Dumnezeu a implinit-o. Imi aduc aminte de un alt caz, la Konita, cand eram la Sf. Manastire Stomiu. Dupa praznicul Maicii Domnului de la 8 septembrie, inchinatorii au lasat toate in neoranduiala. Pe cand mai aranjam cate ceva, vad ca a ramas sora mea cu o alta fata sa aranjeze lucrurile. Sarmana aceea mai avea inca doua surori - una mai mica si care se maritase, numai ea ramasese nemaritata. Ce marime de suflet avea! A ramas si le-a aranjat pe toate si la urma mi-a spus: "Parinte, daca e nevoie, putem ramane sa facem si alte treburi". "Atata marime de suflet!", imi spun. Merg in bisericuta si spun cu toata inima mea: "Maica Domnului, randuieste tu cele pentru ea. Eu nu am ce sa-i dau". Si daca as fi avut nu ar fi primit. Ei bine, cum a mers acasa o astepta unul cu care facusem armata impreuna, un baiat foarte bun, un bulgare de aur, si dintr-o familie buna. S-au casatorit indata. Cum a rasplatit-o Maica Domnului! |
Sursa:http://www.ortodoxia.md/articole-si-publicatii/5698-binecuvantai-pe-cei-ce-v-prigonesc-binecuvantai-i-i-nu-i-blestemai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu