Capcane de gand sau: eu am fost acolo, nu te duce si tu e prapastia mortii!

„Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44-47)

„Dacă vrei  să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt.” (Sf. Siluan)

Să contrapunem aceste două citate.

Stările noastre sufleteşti, hotărârile, cuvintele noastre, faptele, relaţiile cu ceilalţi şi cu Dumnezeu, viaţa noastră, cea vremelnică, dar şi cea veşnică, sunt influenţate de gândurile noastre – de ceea ce primim din gândurile noastre ca adevărat şi apoi urmăm. Gândurile, spun Sfinţii Părinţi, fie sunt ale noastre fireşti, fie ne vin de la îngeri sau de la duhurile căzute.

Rugăciunea minții curățește gândul

Toate ale omului pornesc de la gând, de aceea se recomandă rugăciunea aceasta pentru curăţirea gândului, şi gândul se curăţeşte.

Gândurile cele rele nu pot fi înlăturate decât prin gânduri bune, şi de aceea părinţii cei duhovniceşti au rânduit o rugăciune scurtă care se repetă mereu în minte, este vorba de rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, rugăciune care nu are un regim anume, ci se poate face oriunde şi oricând, în orice ar ii cineva, chiar şi culcat în pat şi mai ales noaptea, când te trezeşti din somn, poţi să-ţi alegi poziţia cea mai comodă şi să zici cuvântul gândit „Doamne, lisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul“.

Când se realizează rugăciunea aceasta în înţelesul că se îndeseşte rugăciunea, se înmulţeşte rugăciunea, atunci ai totdeauna un gând paravan, de care se lovesc şi prin care se risipesc gândurile cele rele.

Cineva care se ocupă cu rugăciunea aceasta are posibilitatea să se întâlnească cu sine însuşi, să-şi cunoască mizeria din suflet, să-şi cunoască înclinările de gând şi de simţire şi să se lupte împotriva lor, mai ales cerând ajutor de la Dumnezeu, pentru că mântuirea nu şi-o face omul ci i-o dă Dumnezeu omului care este interesat pentru mântuire şi care şi singur se angajează spre binele lui.

Toate ale omului pornesc de la gând, de aceea se recomandă rugăciunea aceasta pentru curăţirea gândului, şi gândul se curăţeşte.

Arhimandrit Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei p. 185

Sursa aici

Raiul e în inima fiecăruia

Raiul este aproape, depinde care îţi este natura faptelor.

Părinte, reproduc ceea ce a zis o femeie care frecventează această mănăstire: “Vă rog să-l întrebaţi pe părintele Iustin cum arată Raiul. Pentru că sigur el are viziunea Raiului, ştie cum e acolo”. Părinte,cum arată Raiul? Cât de departe suntem de el?

Raiul e în inima fiecăruia. Nu-ţi vezi inima din cauza gândurilor şi a faptelor? “Rugăciunea este darea la o parte a gândurilor”, spunea cineva, dar rugăciunea e şi cheia Raiului, e şi cărarea prin inima Raiului.

Raiul este aproape, depinde care îţi este natura faptelor. Dacă faci un lucru bun, o faptă bună, generoasă, nu simţi că pluteşti? Ei, atunci intuieşti natura Raiului, te simţi ca în Rai.

Un frate care a păcătuit a mers la un Sfânt Părinte şi l-a întrebat ce trebuie să facă: “Ai căzut? Ridică-te!”, i-a spus acesta. “M-am ridicat, dar am păcătuit din nou”, i-a răspuns omul. “Nu-i nimic, i-a spus părintele, te ridici din nou! Clipa finală trebuie să te găsească fie ridicându-te, fie căzând, dar în luptă cu tine însuţi şi cu ispitele. Numai aşa găseşti calea spre Rai”.

Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Editura Conta, 2006 p. 65

Sursa aici

Să ne legăm rănile!

Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana şi continuă să se lupte...

Nu te teme. Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie.

Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana şi continuă să se lupte cu mărime de suflet. Între timp dobândesc şi experienţă din rănire şi se păzesc tot mai bine, astfel încât să nu mai fie răniţi. Aşa şi noi,atunci când suntem răniţi în nevoinţa noastră, nu trebuie să ne pierdem curajul, ci să alergăm la medic - la duhovnic - să-i arătăm rana să ne vindecăm duhovniceşte şi să continuăm din nou "lupta cea bună".

Rău este atunci când nu căutăm să-i aflăm pe vrăjmaşii cei înfricoşători ai sufletului, patimile, şi nu ne nevoim ca să-i omorâm.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească în col. Cuvinte duhovnicești III, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 277)

Sursa aici

Stapanirea gandurilor

Mareste imaginea.

Spun Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai saraca decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si, totodata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti.

Sfantul Isihie Sinaitul spune ca nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului - mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume.

Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti? Este o lucrare prezenta, foarte usoara, care n-are nevoie de mare osteneala decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu! Iar aceasta din urma se naste din credinta in Dumnezeu. Dumnezeiescul parinte Maxim spune: „Cela ce crede, se teme“. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata, iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem! 

Constiinta morala

Mareste imaginea.

Constiinta morala
Ratiune sadita de Dumnezeu in om

Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, cum descoperim in referatul Facerii. El are astfel sadite in El anumite ratiuni care-l situeaza pe un nivel superior oricarei fiinte pamantesti. In chipul lui Dumnezeu din om rezida toate deosebirile ontologice fata de celelalte fapturi. Omul este privit, dupa cum marturiseste Teodor de Mopsuestia, ca cel caruia intreaga creatie i s-a incredintat si a fost creata de parca l-ar fi vizat ca si administrator pe om si nu pe Dumnezeu. In aceasta responsabilitate pe care omul a primit-o in cadrul creatiei un rol major l-a jucat delimitarea binelui de rau, adica judecata de valoare asupra diferitelor situatii in care a fost implicat pentru a reliefa ceea ce este bine.

Smerenia adevarata si falsa

“Dacă Dumnezeu mi-a dat să vorbesc ceva adevărat, bun, drept sau să fac ceva vrednic de El şi de mine ca om, trebuie să învăţ să-I mulţumesc pentru asta.”

Să vorbeşti despre smerenie a fost totdeauna foarte dificil, întrucât cu adevărat poate vorbi  despre smerenie doar cel ce s-a smerit. Câte ceva însă se poate spune, pentru a identifica o oarecare direcţie.

Când gândim la smerenie, în cea mai mare parte gândim la comportamentul unui om pe care toţi îl laudă şi-l vorbesc de bine, iar acesta încearca să-i convingă că nu e aşa ; sau la comportamentul omului care, atunci când gândeşte că a făcut ceva bun sau drept, alungă îndată  acest gând, din teamă să nu cadă în mândrie.

Adevăratele minuni

Un tânăr făra credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!
- Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?
- Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!
- Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând?
- Nu! – a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere, însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.

Păcatul timpului pierdut

Daca am avea in fata ochilor o clepsidra de nisip care curge mereu pana sa se termine, si ne-am gandi ca acesta este timpul vietii noastre pe pamant, atunci s-ar putea sa folosim mai bine timpul dintr-o zi,vazand cat de putin mai avem din viata noastra. Spun asta, deoarece unii dintre noi traim de parca nu am mai muri niciodata, si chiar sunt si oameni batrani care se agata cu disperare de viata aceasta, de parca aici ar fi raiul promis.

In viata de zi cu zi, timpul parca este tot mai scurt, si daca nu luam seama bine, s-ar putea sa treaca ziua fara sa facem nimic.

Cum ne ispiteşte diavolul să amânăm binele pe mâine

Părinţilor şi fraţilor, ascultaţi: De multe ori vrăjmaşul sfătuieşte pe om zicând: „Eşti încă tânăr, îndulceşte-te din poftele tale. Socoteşte câţi nu s-au desfătat si în lume si nici de veşnicele bunătăţi nu s-au lipsit. Şi tu eşti tânăr, mănâncă, bea, veseleşte-te cu bunătăţile lumii acesteia şi la bătrâneţile tale te vei pocăi. Că, pentru ce voieşti de la o vârstă ca aceasta să-ţi topeşti trupul tău?". Vin apoi bătrâneţile şi el, vicleanul, aduce atunci graiuri din dumnezeieştile Scripturi şi zice: „O, omule, suspini şi te îndoieşti de mila lui Dumnezeu şi îl faci pe Dânsul nemilostiv?

Cum să ne păzim mintea de răspândire și de curiozitate - Sfântul Nicodim Aghioritu

l

După cum se cuvine să ne ferim mintea de neștiință, la fel este de trebuință  să ne păzim  și de răspândirea în multe lucruri, care este opusul neștiinței. Pentru că, dacă ne umplem mintea cu multe gânduri zadarnice și  dezordonate și vătămătoare, o facem neputincioasă și de aceea nu va putea să înțeleagă ce anume se potrivește pentru adevărata omorâre a patimilor și pentru desăvârșire. De aceea, trebuie să fii ca unul cu desăvârșire mort față de orice cercetare a lucrurilor lumești, care, chiar dacă sunt îngăduite, nu sunt totuși de folos.

De ce să nu judecăm preoții?

Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii; eşti nemulţumit de preot;  iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.

Orice duhovnic - indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală - este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu nu în atârnare de omul care-l poartă.

Criminalul schimbat

La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo. În general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure.

Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii.

UN OM FERICIT

de autor necunoscut

Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebîndUnul zise – Cum pot oare
Fericit să mă numesc?

Binecuvintează-mă, Doamne, şi binecuvintează zorii acestei zile

 (Cum să ne rugăm eficient)

Mult prea adesea viaţa pe care o ducem este împotriva rugăciunii pe care o oferim lui Dumnezeu şi numai atunci când reuşim să armonizăm cuvintele rugăciunii noastre cu felul de a trăi, rugăciunea noastră dobândeşte puterea, splendoarea şi eficienţa pe care le aşteptăm să se producă. Mult prea adesea ne adresăm Domnului, sperând că va face ceea ce noi înşine ar trebui să facem în numele şi în slujba Lui. De cele mai multe ori, rugăciunile noastre care sunt elegante, discursuri bine pregătite, care au rezistat secolelor, le oferim Domnului zi de zi, ca şi cum ar fi suficient să repetăm an de an, cu o inimă rece şi cu o minte mecanică, cuvinte arzătoare născute în deşert şi în pustie, din cele mai adânci suferinţe umane, în cele mai aprigi situaţii pe care istoria le-a cunoscut vreodată. Într-una din predicile sale, mitropolitul Antonie de Suroj ne învaţă cum să ne rugăm.

O, pe cati nu i-au pierdut banii straini! Cuvant despre imprumuturi si datorii.

Nu vedem venind să se împrumute pe cei lipsiți de cele de neapărată trebuință vieții – că unii ca aceștia nu găsesc creditori -, ci se împrumută cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil, care sînt robi plăcerilor omenești. Femeia spune: “Îmi trebuie rochie luxoasă și bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba strălucită a hainelor; dar și slugilor mele le trebuie îmbrăcăminte înflorată și felurită; la masă, belșug!” Un bărbat care slujește femeii sale în unele ca acestea se duce la zaraf și, înainte de a se folosi de banii împrumutați, schimbă un stăpîn cu altul; și schimbînd mereu pe cei care-l împrumută, prin continuarea răului, nu-și mai dă seama în ce încurcătură se găsește.

Aveti nadejde in Hristos, fiindca cine nadajduieste in El nu da gres niciodata

Mulţi dintre cei ce vin aici, la Katunakia, îmi zic: „Dă-ne un cuvânt de folos”. Ei, să vă spun unul: închinaţi rugăciunii lui Iisus măcar o jumătate de oră din douăzeci şi patru – după programul lumesc, pe la ora 10-11 înainte de miezul nopţii. Spuneţi Rugăciunea fără să luaţi metanierul în mână; rugător, cereţi cu lacrimi mila Sa: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” – aşa!…

Este uimitor cum lucrează dragostea lui Dumnezeu...

... pentru cei cu marime de suflet - despre familiile cu multi copii

Dumnezeu iubeşte şi poartă de grijă mai mult de perechile care au mulţi copii. Într-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei să se dez­volte normal, atâta timp cât părinţii le dau o educaţie bună. Căci un copil îl ajută pe celălalt, fiica cea mai mare o ajută pe mama, al doilea copil poartă de grijă de cel mai mic, etc. Există sentimentul de dăruire şi trăiesc într-o atmosferă de jertfire de sine şi dragoste. Cel mic îl şi iubeşte, dar îl şi respectă pe cel mare. Într-o familie cu mulţi copii acestea toate se cultivă în chip firesc.

Barbatul adevarat. Cine este?

”Fii bărbat!” îndemnul acesta îl aud destul de des ieșind din gura părinților sau a prietenilor, dar și în mass-media. Dar dacă, de exemplu, în gura tatălui meu sună destul de firesc și așteptat (părinților le place adesea să arate că odraslele lor nu sunt așa cum le-ar plăcea lor), în ceea ce privește celelalte surse, apare o întrebare cât se poate de logică: ce înseamnă la urma urmei să fii un bărbat adevărat?

Aici, răspunsurile pot fi dintre cele mai variate, de la imaginea play-boy până la portretul unui dictator autoritar. Dar, în ciuda diversității etaloanelor de ”bărbați adevărați”, problema rămâne deschisă. Aceasta înseamnă că trebuie căutată cheia înțelegerii acestei expresii în afara cadrelor deja stabilite, a clișeelor, a idealurilor.

Toleranţa desfrânării la bărbaţi

Noi stim de la bunicii nostri si din multe alte istorisiri, ca pana nu demult, daca o fata isi pierdea fecioria era rusine mare, existand riscul ca ea sa ramana necasatorita. Iar daca reusea sa se casatoreasca, atunci la supararile dintre soti, aproape cu siguranta nu scapa de reprosuri.

Aceasta tendinta s-a pastrat si in ziua de astazi, pentru ca fetele care si-au pierdut fecioria inainte de a-si cunoaste sotul, sunt rau vazute in societate, iar baietilor nu li se reproseaza nimic, ba din contra, sunt chiar laudati ca au dobandit "experienta sexuala". Acest mod de a privi lucrurile este nedrept intrucat pacatul desfranarii intineaza trupul si sufletul omului in aceeasi masura indiferent daca esti baiat sau fata.