Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre ca pe voi înşivă

În căsnicie, dragostea este necesară pentru încă un motiv, mai întemeiat decât orice particularitate. Motivul este însăşi firea femeii, rod al dragostei (a fost făcută din coasta lui Adam, iar coasta e lângă inimă), nu este întreagă dacă îi lipseşte dragostea.

Femeia însăşi izvorăşte iubire din maternitatea ei, pe bună dreptate cerând, la rândul ei, să fie iubită, de vreme ce, din fire şi prin însăşi poziţia sa (de soţie şi de mamă), iubeşte.

Celor ce nu sunt mulţumiţi de preot

Multă lume se supără astăzi pe preoţi. Cutare nu este bun, cutare a procedat incorect. Cutare a cerut bani. Desigur este dureros faptul că cel ce trebuie să aline durerile noastre, le adânceşte.

Dar de obicei, oamenii supărându-se pe un preot se supără pe întreaga Biserică, care nu este doar a unui preot, ci este a lui Hristos. Prin aceasta dăm mărturii despre o înţelegere incorectă a Ortodoxiei şi a Adevărului. Aici, în afara citatelor din Sfânta Scriptură şi din vieţile sfinţilor avem şi exemplu oamenilor, care au marcat istoria şi cultura lumii prin inteligenţa şi spiritul lor corect. Spre exemplu, marele scriitor rus, Nicolae Gogol, avea un mare talant. Dar în afara acestui talant, mărinimia sufletului şi înţelepciunea depăşea toate celelalte calităţi ale lui. Într-un anume moment a avut de dat explicaţii criticii înaintate de un alt contemporan al său, Belinschii.

Pilda frumuseții adevărate

Erau o dată într-un sat doi tineri, unul frumos la înfăţişare iar celălalt nu era chiar aşa de urât, dar avea frică de Dumnezeu. Cel dintâi tot timpul se lauda cu frumuseţea lui şi se mândrea cu ea. Toată ziua nu făcea nimic ca nu cumva să-şi piardă frumuseţea muncind sau făcând vreo faptă bună cuiva ajutându-l, ba de multe ori îl pe cel de al doilea în râs faţă de ceilalţi spunându-i că-i urât.

Cei ce n-au necazuri!

Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui.

Ba chiar prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun şi atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Căci: "Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă".