Comoara din suflet

Alexandru avea patru ani. Era un copil cu obrajii trandafirii şi ochi negri de cărbune, ce încă priveau lumea cu uimire şi nevinovăţie. Când se întorcea de la grădiniţă, încă de departe, de pe drum, îl întâmpina un câine mare, alb şi împreună intrau bucuroşi pe poartă.

- Mamă, mamă, am venit!.. striga copilul, iar o femeie tânără îi ieşea înainte grăbit, şi-l mângâia uşor pe creştet, în timp ce băiatul începea deja să-i povestească tot ce făcuse în acea zi la grădiniţă. Mama îl asculta cu răbdare în timp ce-i punea masa, îl mai întreba câte ceva, uneori se mira ori îl certa, alteori râdea împreună cu el. Băiatul o privea atent, atent cum se mişca dintr-un colţ într-altul, îi privea mâinile slabe şi curate ce

SFINŢII PĂRINŢI CĂLĂUZA SIGURĂ SPRE ADEVĂRATUL CREŞTINISM

Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta… Nu va lasati furati de invaюaturile straine cele de multe feluri.

Evrei 13:7, 9

NU A EXISTAT NICIODATA un asemenea veac al falsilor invatatorilor precum acest jalnic secol al 20-lea, atat de bogat in jucarioare lumesti si atat de sarac in cele ale mintii si sufletului. Orice parere imaginabila, chiar si cea mai absurda, chiar si dintre cele respinse pana mai deunazi de toti oamenii civilizati – acum isi gaseste sustinerea si propriul ei „invatator”. Cativa dintre acesti invatatori dovedesc sau fagaduiesc „puteri spirituale” si false minuni, precum o fac unii ocultisti si „harismatici”; dar majoritatea acestor invatatori contemporani nu ofera nimic mai mult decat un amestec slab de idei nedigerate pe care le-au primit „din vazduh”, ca din partea unor „intelepti” (sau „intelepte”) ce se auto-intituleaza astfel, ce socotesc a cunoaste mai mult decat toti cei din vechime, doar prin simplul fapt ca vietuiesc in „iluminatele” noastre vremuri moderne. Prin urmare, filosofia are o mie de scoli, si „crestinismul” o mie de secte. Unde poate fi gasit in toate acestea adevarul, daca mai poate fi gasit cu adevarat in vremurile noastre atat de ratacite?

Rostul postului nu e să omoare omul...

Unii nu postesc deloc, altii postesc o saptamana sau cateva zile, iar altii, o saptamana la inceput si o saptamana la sfarsit. Fiecare isi va lua plata dupa ostenelile sale. Dar cei care postesc, adeseori se mai si incurca in intelegerea postului. Unii postesc ajunand mai ales vinerea - si e foarte bine. Pentru ca postul si ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlauntru sa se repare - aceasta "uzina" care suntem noi insine si care merge asa, ca un automat: de pilda, nu ne dam seama cand se transforma painea in energie. Si cand postim, se bucura tot launtrul nostru, ne spune "mersi", pentru ca se reface aievea. Asadar, cine tine post cu regularitate isi face el insusi foarte mult bine.

Este minciuna un păcat neînsemnat ?

Fratilor, vreau sa va graiesc putine cuvinte despre minciuna, fiindca vad ca nu prea va sarguiti sa va paziti limba si din aceasta lesne alunecam spre multe rautati. Caci, precum de multe ori v-am zis, din obicei se face si lucru bun si fapta rea, de aceea trebuie sa fim cu multa purtare de grija sa nu ne furam de minciuna; fiindca tot cel ce graieste minciuna, se departeaza de la Dumnezeu. Minciuna, dupa cum zice Scriptura, este de la diavolul si el este tatal minciunii. Deci, daca pe diavol il numeste tatal minciunii, apoi adevarul este Dumnezeu, dupa cum insusi zice: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Vedeti de cine ne despartim prin minciuna si cu cine ne impreunam?

Cum aflăm dacă trăim după voia lui Dumnezeu?

Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic. Și dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuși și lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Și chiar dacă nu-l dobândește, rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, DE NIMIC.

Și orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Așa i-a plăcut lui Dumnezeu": Dacă e bolnav, gândește: „înseamnă că am nevoie de boală; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o". Și așa se păstrează pacea în suflet și în trup.

Predică la Duminica lasatului sec de brînză

( a Izgonirii lui Adam din Rai )
Despre lucrarea faptelor bune în ascuns şi despre milostenie

Iar tu postind, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti (Matei 6, 17)

Iubiţi credincioşi,

Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca să facă ascultare de Părintele Său şi să slujească la mîntuirea neamului omenesc, scoţîndu-l din robia diavolului şi a morţii. În toată Evanghelia El a învăţat neîncetat pe oameni, cum să facă voia lui Dumnezeu şi cum să lucreze faptele bune spre slava Lui şi spre mîntuirea sufletelor lor. În dumnezeiasca Evanghelie de azi, pe lîngă alte învăţături, ne arată cum să postim şi unde să adunăm comoară pentru sufletele noastre. Iată ce zice în privinţa postului ca să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea sufletelor noastre: Tu însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 17-18).

PENTRU CA SÃ UMBLÃM PE CALEA LUI DUMNEZEU CU LUARE AMINTE

Sã ne sarguim fratilor, pentru mantuirea noastra si sa fim cu luare aminte ca sa nu pierdem vremea in zadar, caci cu adevarat, mult vom cauta zilele acestea si nu le vom afla. Avva Arsenie zicea totdeauna catre sine: Arsenie, nevoieste-te sa-ti castigi ceea ce ai cugetat cand ai iesit din lume! Iar noi, ne aflam in mare lenevire, si nici pentru ce am lasat lumea nu stim, nici ce lucru este ceea ce am hotarat sa savarsim. Pentru aceea, nu numai ca nu sporim, ci si pururea ne scarbim. Aceasta ni se pricinuieste ca nu suntem cu luare aminte si cu paza in inima noastra.

PENTRU SAVARSIREA SI ALCATUIREA FAPTELOR CELOR BUNE ALE SUFLETULUI

Zice Scriptura despre moasele acelea care dadeau viata copiilor evreiesti, ca avand moasele frica de Dumnezeu si-au zidit casele lor. Oare e vorba despre case vazute? Si ce cuvant are, ca sa-si zideasca caselel lor pentru frica de Dumnezeu? Caci noi facem dimpotriva, pentru ca si casele ce le avem ne invatam sa le lasam odata pentru frica lui Dumnezeu. Nu-i vorba deci de casa vazuta, ci de casa sufletului, pe care o zideste cineva cu paza poruncilor lui Dumnezeu, invatandu-ne Scriptura prin aceasta ca frica de Dumnezeu indeamna sufletul sa pazeasca poruncile Lui, si cu aceste porunci se zideste casa sufletului.

Predică la Duminica lasatului sec de carne

( a Înfricoşatei Judecăţi )
Despre înfricoşata Judecată de apoi i

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Judecăţii lui Hristos,
ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Corinteni 5, 10)

Iubiţi credincioşi,

Astăzi am auzit toţi cei de faţă cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea Înfricoşata Judecată de apoi. Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi pînă la sfîrşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamănuntul despre acea preaînfricoşată venire a Domnului, cînd va judeca toate neamurile pămîntului de la Adam şi pînă la sfîrşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.

Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

Sambata, 18 februarie, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea "Mosii de iarna". Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.

Astfel, sambata 18 februarie, in fiecare biserica se oficiaza Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiti. In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet - partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Despre Taina Sfintei Spovedanii

Iată că mai sunt câteva zile pina la inceperea Marelui Post. În această perioadă mulţi creştini se pregătesc de taina Sfintei Spovedanii, pentru ca mai apoi să-l primească pe Hristos. Cu toţii vom merge la Taina Spovedaniei, dar suntem noi oare gata pentru ea? Să vedem! Poate fiecare dintre noi crede că a merge la biserică, a posti o săptămână, a bate câteva metanii este destul? Ce folos din toate acestea, dacă în noi nu există elementar pocăinţa! Poate chiar şi mergem la biserică, dar în inimile noastre nu are loc pocăinţa. A posti înseamnă a da o săptămână lui Dumnezeu, pentru a verifica sufletele noastre, pentru a medita asupra păcatelor noastre, pentru a le plânge pe acestea! Facem noi aceasta? Din păcate nu...

Este crestineste sa acceptam DOAR ce spune Sfanta Scriptura?

Frecvent auzim persoane din diferite grupari protestante spunand: “Noi acceptam numai Sfânta Scripturǎ. Nu spunem nimic mai mult si nimic mai putin.”
Cu toate acestea, exista multe diferente intre aceste grupuri, chiar si intre membrii aceluiasi grup.

Sfântului Nectarie de Eghina

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Mitropolit Panteleimon de Antinoe
(Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa)
la pomenirea

SFÂNTULUI NECTARIE DE EGHINA

- 9 noiembrie -

Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos este spaţiul în care omul îşi află destinaţia, scopul existenţei şi în sfârşit izvorul tuturor puterilor pentru a urca la înălţimile virtuţilor şi astfel, prin harul dumnezeiesc, să poată să se transfigureze din persoană izolată în persoană sfinţită şi îndumnezeită. Biserica Ortodoxă este atelierul duhovnicesc în care se formează şi ia chip icoana lui Hristos în caracterul omului, iar omul devine icoană vie a lui Dumnezeu. Prin viaţa personală a fiecărui credincios se mărturiseşte viaţa lui Hristos.

Duhovnic si ucenic

Ce este duhovnicul si cine poate sã fie duhovnic?

Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legãrii si dezlegãrii pãcatelor dupã Sfânta Sa Înviere, chiar în ziua Învierii Sale, zicând cãtre ucenicii sãi: "Luati Duh Sfânt! Cãrora veti ierta pãcatele, vor fi iertate, si cãrora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20, 22-23). Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o fãgãduintã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Si-ti voi da cheile împãrãtiei cerurilor, si oricâte vei lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer" (Mt. 16, 19).

DUMNEZEU CEL UNUL IN TREIMEA FETEI

Doctrina fundamentala a Bisericii noastre intemeiata pe Revelatia dumnezeiasca ne arata ca Dumnezeu este unul in fiinta si intreit in persoane.Dumnezeu unul si intreit in acelasi timp este un mister care intrece puterea noastra de intelegere.Cunoasterea existentei lui Dumnezeu prin cele doau izvoare ale Revelatie adica Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie constituie un ajutor pretios si sigur pentru mintea noastra in acest sens.

UN DAR PENTRU SUFLET Basmul din Carpaţi

(...) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. "Mamă! Mamă! Unde e Raiul?", a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. "Nu ştiu..., caută-l singur", îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. "Unde? Unde e Raiul?" , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. "Ce lume urâtă...", îşi spuse pentru sine puştiul.

Scrisoare către preotul creştin ortodox!

Prea Iubite Frate Preot! Mă gândeam de mult tare să-ţi scriu. Aveam să-ţi spun multe, mai ales că şi eu sunt preot şi împreună slujitor cu tine. Ţineam să-ţi spun despre Drumul Crucii, despre bucuriile şi suferinţele tale, nu că nu le-ai şti, vai, departe de mine gândul acesta. Dar, ziceam eu poate le-ai uitat, poate doreai să ţi le aminteşti, cu atât mai mult cu cât eu nu le voi spune de la mine ci de acolo, din Sfânta Sfintelor, din Biblie şi din Sfinţii Părinţi. Ei sunt etalonul nostru.

Ce ne este frică să-I spunem Lui Dumnezeu?

Fenomenul “dezbisericirii” se discută de mult timp. Apare la un moment dat în viaţă o periodă, când trăirea veţii alături de Biserică îşi pierde sensul său adânc: în loc de rugăciune - o scurtă citire a pravilei, mărturisirea - din săptămână în săptâmână e o relatare a unei liste de păcate mai puţin înfricoşătoare. Împărtaşania- neapărat la fiecare două săptămâni, însoţită doar de rugăciunea de înaintea ei. Cum să primim această stare, şi cum să reîntoarcem credinţa arzătoare de altă dată?

“Dezbisericirea” — este semnul, că oamenii au obosit să urmeze doar un anume ciclu bisericesc.

Despre "Ziua Sfântului Valentin"

Toţi oamenii organizează sărbători. Sărbătorile sunt zilele, în care omul îşi aduce aminte de ceea, ce îi este drag şi sfânt. Ele pot fi diferite: de familie, de stat, religioase. Ele ne aduc aminte de istoria familiei, a statului şi comunicării omului cu Dumnezeu. Toate sărbătorile sunt şi o imagine a culturii, fiind un factor de unire a mai multor generaţii.

Parafranzând o expresie cunoscută putem spune – «spune-mi ce sărbători sărbătoreşti tu şi-ţi voi spune cine eşti». Dar astăzi se crează o situaţie ciudată , au apărut numeroase sărbători, care nu au nimic comun nici cu cultura şi nici cu istoria noastră.

Casa este gata să se prăbuşească şi noi facem curat prin curte... (despre fiarele sălbatice ale patimilor)

Cât de îngust la minte este omul acela care, văzând cum casa lui stă gata să se prăbuşească, în loc s-o repare şi să-i pună proptele, face curăţenie prin curte! Cât de nechibzuit este şi acela care are trupul bolnav şi, în loc să se îngrijească de vindecarea lui, stă şi ţese veşminte scumpe ca să-l împodobească!

În chip asemănător facem şi noi cu sufletul nostru. În vreme ce a fost cuprins de patimi, în vreme ce este chinuit de mânie, slavă deşartă, dorinţe ruşinoase şi atâtea alte răutăţi, nu ne îngrijim de tămăduirea lui. Dar pentru ce ne îngrijim? Pentru traiul bun şi pentru împodobirea trupului.

Sfanta scriptura si crestinii din prímele veacuri

Impreuna cu Sfanta Traditie,Biblia ori Sfanta Scriptura se afla la temelia invataturii crestine constituind “cartea de capatai” a credinciosilor de  pretutindeni si din tóate timpurile.Marea ei importanta, de asemenea larga raspindire de care se bucura,un sunt intrecute de neostoita dorinta a crestinilor s-o aibe si s-o cunoasca,sa-i aplice preceptele.Din aceste motive ca si din multe altele,Biblia este o carte deosebita,necesar a fi tratata corespunzator.In mod special trebvuie retinut ca,desi se gaseste la dispozitia fiecaruia,ea nu este si nu poate fi doar a unor insi particular.Biblia apartine intregii obsti  crestine,Bisericii,sirurilor nesfarsite de credinciosi.

Cand luam Biblia in mana,obligatoriu gandim la fratii nostrii din veacurile dintai,prin mijlocirea carora ni s-a transmis intacta si pura.Atunci cand se adunau pentru rugaciune si “frangerea painii”,primii crestini-dupa obiceiul sinagogii pe care si l-au insusit-faceau lectura din cartile sfinte,ale Vechiului Testament care profeteau pe Hristos,dar mai ales ale Noului Testament care tocmai se alcatuia.

Predică la Duminica a XXXIV-a după Rusalii

( a Fiului Risipitor )
Despre adevărata pocăinţă şi despre milostivirea lui Dumnezeu

Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta (Luca 15, 18)

Iubiţi credincioşi,

În Sfînta Scriptură Dumnezeu se numeşte "Tată al milostivirii" (II Corinteni 1, 3), pentru că pururea Se milostiveşte faţă de cei păcătoşi care se întorc din toată inima către El prin adevărată pocăinţă. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui şi vei cunoaşte unde ai fost (Isaia 30, 15). În alt loc, prin acelaşi prooroc, zice Dumnezeu: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre înaintea ochilor Mei părăsiţi-vă de răutăţile voastre. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorîciunea, ca zăpada le voi albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lîna le voi face albe (Isaia 1, 16-18).

CE USOR CADEM IN MANDRIE SI CE PUTIN FACEM SA NE INDREPTAM!

Parintele Nicolae Steinhardt, despre trufia succesului si inchipuirea elevarii.

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Minune făptuită de Sfinţii Trei Ierarhi cu deţinuţii închisorilor comuniste

Detinuţii închisorilor comuniste, la tăiat de stuf sau pe terenul agricol au înfruntat vânturi năprasnice, arşiţă şi ger, încât cu nimic nu erau mai prejos aceste nevoinţe decât cele ale asceţilor stâlpnici şi numai darul lui Dumnezeu a putut să-i menţină în viaţă pe aceşti sacrificaţi ai neamului, că prin puteri omeneşti era imposibil. Întărim cuvântul printr-o minune a lui Dumnezeu pe care ne-a povestit-o Părintele Iustin:

Noi zicem că suntem nevinovați, mereu nevinovați...

”Noi zicem că suntem nevinovați, mereu nevinovați. Poate că într-un fel așa este. Poate că faț ă de legile omenești, care nu ne cunosc tainele inimii noastre, suntem într-adevăr fără o vină dovedită, dar oare față de legile lui Dumnezeu, Care ne știe gândurile și faptele noastre ascunse ale fiecăruia suntem oare noi tot așa de nevinovați? Ascultați o povestire, după care să-mi spuneți apoi dacă sunteți tot așa de nevinovați cum ziceți acum. Era demult în Siria un tânăr numit Efrem, singurul fiu al unor părinți bogați, dar credincioși. Acest tânăr era foarte răsfățat și întrecut, îngăduindu-și orice, fiindcă părinții lui aveau o mare slăbiciune pentru el.

"De ce unii preoți și monahi poartă părul lung?"

La greci și romani nu era obiceiul ca bărbații să-și lase părul lung. De aceea, conform acestui obicei toți bărbații trebuia să-și tundă părul capului. Cu toate acestea se mai găseau unii care încălcau această regulă. Unora ca acestora apostolul Pavel le interzice să-și lase părul lung. Dar pe ce se bazează acestă interdicție? Nu din Sf. Scriptură și nici din poruncile Domnului vine aceasta căci nu întâlnim ceva referitor la aceasta în Biblie dar din arătarea la "fire" ICorinteni 11;14 la obiceiul Greco-roman.

Triodul - călăuză duhovnicească spre Înviere

Începând cu Duminica vameşului şi a fariseului, calendarul ortodox consemnează intrarea în perioada premergătoare Paştilor. Numită după cartea în care sunt redate, pe larg, slujbele bisericeşti din acest răstimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc şi de pocăinţă al conţinutului liturgic, toate pregătindu-ne pentru patimile Mântuitorului Hristos, dar mai ales pentru Învierea Sa. Această perioadă se poate asemăna cu un urcuş spiritual al fiecăruia dintre noi, un urcuş spre Înviere. Etimologic, cuvântul „triod" provine din grecescul triodion , format din cuvintele „tria" (), trei, şi „odi" (), odă, adică cântare în trei ode/strofe.

Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii

( a Vameşului şi a Fariseului )
Despre mîndrie şi smerenie

Voi sînteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre;
căci ceea ce la oameni este înalt, urîciune este înaintea lui Dumnezeu
(Luca 16, 15)

Iubiţi credincioşi,

În multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cît de mare, cît de păgubitoare de suflet şi cît de urîtă de Dumnezeu este patima mîndriei, dar nu puţin se poate cunoaşte răutatea acestui păcat şi din învăţătura Sfintei Evanghelii de astăzi. Eu, fiind prea mic şi nepriceput a arăta prin scris sau prin cuvînt cîte înfăţişări are şi cît de felurită este această răutate a păcatului mîndriei, voi aduce în mijloc o învăţătură preaminunată a Sfîntului Ioan Scărarul în această privinţă. Prin aceasta se va cunoaşte cîte capete are această înfricoşată fiară a mîndriei şi prin care cei înţelepţi şi iscusiţi vor înţelege cît de pestriţ şi primejdios este acest păcat.

Dragostea jertfelnică

 

Persoanele romantice, de rugulă sunt departe de adevărata înţelepciune, iar dacă îşi vor propune ca scop descrierea dragostei, vă puteţi aştepta din start la o poveste despre o pasiune extraordinară, sau la fapte frumoase şi eroice, comise, cel puţin pentru binele întregii omeniri. Va fi un peisaj artistic perfect şi nobil. Şi, desigur, eroul va fi însoţit de succes, iar în cel mai rău caz - lupta va fi destul de dramatică, chiar de va avea un sfârşit tragic.

Însă cele mai măreţe lucruri pot fi observate în cele, ce nu prea au însemnate.

E greu să întemeiezi o familie, dar şi mai greu e s-o păstrezi...

O femeie tânără şi drăguţă, stă în faţa mea şi plânge:

- Părinte, mi-i teamă...Vreau să am şi eu o familie, un soţ, copilaşi...Trec anii, am depăşit deja şi treizeci de ani şi e imposibil să-mi găsesc un soţ, imposibil! Bărbaţii sunt toţi nişte netrebnici, sau beau peste măsură, sau legăturile amoroase din viaţa lor nu au sfârşit. Părinte, mi-i teamă. Căci în marea lor majoritate au nevoie doar de legături care se încep şi se sfârşesc în pat. În genere e greu să găseşti un soţ, dar ca şi să mai aibă răbdare până la căsătorie e în genere ceva miraculos.

Şi atunci cum să trăiesc ca să fie o viaţă plăcută Domnului? Să merg la mănăstire? Dar nicicând nu am simţit o chemare spre viaţa monahală. Dar nimic nu e mai straşnic decât singurătatea. Cum să trăiesc, părinte?
Ea plânge...plânge amar, această tânără şi drăguţă femeie care nu simte că are nevoie şi de ea cineva. Şi nu găsesc cuvinte să o liniştesc.

Îmi e de-ajuns cuvântul Tău...(să nu transformăm Sfânta Scriptură în obiect de podoabă, neglijând-i lectura )

De câte ori ne întrebăm: Cum să trăim? Ce să facem? Dacă numai Dumnezeu, Mântuitorul Hristos ar putea sta în faţa mea mea, dacă numai El mi-ar spune: Trebuie să procedezi astfel, trebuie să faci aşa; dar Dumnezeu nu-mi vorbeşte ...E adevărat oare? Nu, nu este aşa!

Dumnezeu ne-a lăsat cuvântul Său în Evanghelie; e totul de ce avem nevoie pentru ca viaţa noastră să devină altfel, ca totul să se schimbe, ca totul în ea să devină altfel, ca căile noastre să devină căile Domnului, gândurile noastre – gândurile lui Dumnezeu.

În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.

În această zi Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile.