Si pentru ca uitam acest lucru, traim ca si cand Hristos nu ar fi murit si inviat niciodata. Ajungem sa credem ca ceea ce se petrece de Pasti in biserica este doar spectacol. In realitate e vorba de o actualizare a evenimentelor ultime din viata Mantuitorului. De Pasti, credinciosii nu asista, ci se unesc cu Hristos, se impartasesc de puterea cu care El a biruit moartea, ca si ei sa se ridice mai presus de orice patima.
De Sfintele Pasti avem parte de dialog, pentru ca Hristos este prezent. Nefiind absent, El raspunde chemarii credinciosilor de fiecare data ca noutate. Asadar, niciodata omul nu va putea spune ca a ajuns sa se plictiseasca de Pasti, din cauza intalnirii cu acelasi limbaj liturgic.
Daca Invierea Domnului ar fi stat sub semnul trecutului, oamenii s-ar fi intrebat cum s-a putut intampla acest eveniment. Dar avand in vedere ca "astazi" este numele timpului lui Dumnezeu, Biserica ne cheama nu sa analizam Invierea, ci sa o traim. Iata cum exprima acest lucru: "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine, Insuti impreuna ma preamareste Mantuitorule in Imparatia Ta".
Si pentru ca omul nu poate cuprinde si exprima cu mijloace lumesti cele dumnezeiesti, Hristos raspunde si in zilele noastre in chip minunat: la Ierusalim, de Pasti, facliile patriarhului Ierusalimului se aprind in mod miraculos in interiorul Sfantului Mormant, locul de unde Mantuitorul a inviat, dupa trei zile de la ingropare. E o minune care ne vesteste ca Invierea lui Hristos este o realitate si nu un mit.
Adrian Cocosila
Sursa:http://www.crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu