Petrecerea sărbătorilor în familie, în comuniune,
într-o atmosferă pregătită cu grijă şi prin ambianţa căminului, dar mai ales
prin dragoste şi iertare reciprocă, toate altoite pe baza participării la Sfânta
Liturghie, este o sursă de sănătate pentru viaţa familiei şi creşterea copiilor.
Despre acestea în fragmentele următoare:
Duhul sărbătorii trebuie să se simtă în
toate
Participarea familiei la sărbătorile bisericeşti
întăreşte legătura cu Biserica, formează ritmul vieţii interioare. Pentru copii
ele sunt un prilej de bucurie. Duhul de sărbătoare trebuie să se simtă în toate:
în aspectul îngrijit şi curat din casă, în organizarea mesei festive, în
îmbrăcăminte, în conţinutul rugăciunilor, dar, mai înainte de toate, în
frecventarea bisericii.
Masă
binecuvântată. Trebuie să conştientizăm şi să simţim în toate că este o
sărbătoare religioasă şi că această sărbătoare este un prilej de bucurie, nu de
a mânca ceva gustos, sau, şi mai rău, de beţie. În astfel de zile, înainte ca
întreaga familie să se aşeze la masă, nu se citesc rugăciunile obişnuite, ci se
cântă troparul şi condacul sărbătorii respective.
Retrăirea
evenimentelor. Când se sărbătorea Paştele vechi-testamentar, capul familiei
obişnuia să povestească copiilor istoria acestei sărbători şi ce a însemnat
pentru evrei scăparea lor din robia Egiptului. Pentru o familie ortodoxă este
important dacă Paştile şi Crăciunul, şi dacă se poate şi celelalte sărbători,
sunt petrecute nu doar cu mese festive, ci şi cu lecturi din literatura
duhovnicească sau discuţii. Aceasta este important nu numai pentru copii, dar şi
pentru cel care întreţine discuţia sau citeşte. Astfel, persoana respectivă are
posibilitatea să formuleze şi să mediteze asupra anumitor idei, să
conştientizeze însemnătatea sărbătorii.
Toate
sărbătorile trebuie trăite în sens duhovnicesc. Hristos S-a născut într-o anume
zi şi într-un an, dar sărbătorile sunt evenimente care se repetă, ciclic. Iată
de ce cântările Bisericii sunt la timpul prezent: „Hristos Se naşte, măriţi-L!”,
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”; „Ieri m-am îngropat
împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai
înviat.”
Cu
trecerea anilor, evenimentele istorice au pierdut din sensul lor şi s-au uitat,
rămânând doar în memoria istoricilor. Însă evenimentele asimilate de Biserică
capătă un sens etern, care este retrăit şi redescoperit în fiecare
an.
Înfrumuseţarea
atmosferei
Cum ar trebui să fie sărbătorile bisericeşti
acasă şi cum se poate crea o atmosferă de
sărbătoare?
Este
foarte important ca ciclul vieţii familiale să corespundă cu cel al anului
bisericesc, pentru a rezona cu ceea ce se întâmplă la biserică. De aceea, chiar
dacă veţi participa la sărbătoarea Schimbării la Faţă (în Postul Adormirii
Maicii Domnului) prin sfinţirea merelor, dar acasă se va mânca oricum cotlet de
porc, sau dacă în timpul Postului Mare aveţi rudenii care îşi serbează ziua de
naştere, iar dumneavoastră încă nu aţi învăţat să vă abţineţi de a merge la
astfel de evenimente în post şi mergeţi, suferind ispite şi căderi, atunci se
produce o ruptură.
Trăirea
bucuriei bisericeşti acasă poate începe de la cele mai simple lucruri:
înfrumuseţarea acesteia cu sălcii la Florii, sau cu flori la Paşti, sau cu
candele aprinse. Legat de candele, se poate schimba culoarea lor în funcţie de
perioada liturgică a anului (roşii în post, galbene sau albe la sărbători).
Copiii vor ţine minte cu bucurie astfel de schimbări în casă. Ne putem aminti
din cartea „Vara Domnului” cu ce sentiment de bucurie mergea micul Serioja să
aprindă candelele în biserică, tatăl lui cântând în acele momente „Să învie
Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui…” sau alte cântări bisericeşti. Ne
putem aminti şi că, odinioară, în anumite perioade sau sărbători se făceau
copturi speciale, de exemplu de sărbătoarea celor 40 de Mucenici din Sevastia.
La fel, de sărbători lumea se îmbrăca altfel decât în zilele de
rând.
Cu cât vom aduce schimbările anului bisericesc şi la noi
în casă, cu atât se va micşora şi distanţa dintre noi şi Biserică, iar aceste
lucruri se vor întipări în minţile şi inimile noastre şi ale copiilorSursa aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu