Osteneli
multe au depus Sfintii in rugaciunile lor. Uneori au sangerat in lupta pentru
implinirea lor pina la sacrificiu. Moise obosea tinand timp indelungat mainile
intinse in semnul Sfintei Cruci, la rugaciuni, incat se vedea silit a cere ajutorul altora (Ies, 17,12)
Imparatul
David se ruga staruitor cu tanguiri lui Dumnezeu: seara, dimineata si la miezul
noptii: „Doamne Dumnezeul mantuirii mele, ziua si noaptea am strigat inaintea
Ta...” (Ps.55,17;87, 1-2)
Patriarhii,
Proorocii, cei trei tineri in cuptorul infocat, Daniel in groapa cu lei...s-au
rugat si au fost salvati din multe primejdii.
Mantuitorul adeseori Se ruga. In gradina
Ghetsimani asa de mult a staruit in rugaciune, incat s-a facut sudoarea ce
cadea de pe fata Sa, ca picaturile de sange c pica pe pamant (Lc.22,44). Tot
atat de mult staruiau in rugaciuni fierbinti si urmasii Sai: Sfintii apostoli,
Ierarhii, Preotii, Cuviosii si dreptii, incat uimeau pe multi (F.Ap.1,44;7,
59-60;16,25). Pentru edificarea multor suflete, dam aici cateva exemple de
rugaciune foarte graitoare.
Pe un frate ce sta la rugaciune l-a muscat
o scorpie de un picior si atat s-a atins durerea de inima lui, incat putin a
fost de nu s-ia dat sufletul. Iar el macar ca se afla asa si se prapadea de
durere, nu s-a ridicat de la pamant pina nu si-a terminat rugaciunea.
Odinioara, sculandu-ma sa-mi fac pravila
mea, spune -un batran - am auzit trambite de razboi. Atunci m-am mahnit, si am
auzit in mine:”oare, razboi sa fie?” Si a raspuns dracul:” Razboi este si
zarva. De-ti este voia sa nu fii luptat,nu bate razboi, si mananca,bea, dormi
si nu ma voi mai lupta cu tine !”
Un batran oarecare rugandu-se, atat ii
statea impotriva diavolul, ca atunci cand ridica el mainile, se prefacea dracul
in chip de leu, si apucandu-l cu labele sale de dinainte, infingea unghiile lui
de amandoua partile in coapsele nevoitorului, si nu-l lasa pina nu-si slobozea
mainile in jos, iar Sfantul nu slabea niciodata pina ce nu isi implinea
rugaciunile obisnuite.(...)
Precum imparatul Faraon cu egiptenii lui nu
lasa pe izraeliti sa mearga , sa se roage
lui Dumnezeu, tot asa diavolul cu spiritele infernale si lumea robita
lui,ne impiedica si ne opreste si pe noi de a face sfintele rugaciuni dupa
datorie.(...)
Ceea ce a facut atunci Faraon, adica
diavolul cel trupesc, face acuma diavolul, adica faraonul cel spiritual,
crestinilor, cand este sarbatoare, sau duminica, sau vreun sfant, in care
trebuie sa ne inderpartam putin de la egipt, adica de la slujba cea intunecata
si grija cea lumeasca, sa ne retragem putin ca la o pustie in linistea mintii,
sa nu lucram, sa jertfin jertfa cea fara de sange si sa marim pe Dumnezeu.
Atunci tiranul sufletelor se pare a ne vorbi inauntru, in inimile noastre:” Ce
sarbatoare? Ce liturghie?
Mearga
fiecare la lucru lui. Ce-ti pasa tie de Biserica, zice mesterului aceluia,
ispraveste-ti treaba, ca sa-ti castigi painea casei tale si hrana cea de toata
ziua. Mergi(zice negustorului aceluia)la targ,sa vezi ce face cu negutatoria
ta. Alearga (zice boierului astuia) la poarta domnului ca sa chivernisesti
pricina ta. Ma mir de tine ce sarbatoare cauti acolo? Care sa fie atat de mare
nevoie? Ce astepti a asculta, Liturghia? Se cade sa te scoli dis-de-dimineata.
Ce ai tu cu slujbele Bisericii? Tu nu esti calugar. Sa mearga fiecare din voi
la lucrarile lui”. Asa sfatuieste diavolul si crestinii asculta sfatul lui. Si
oare ce facem mai mult? Precum a facut Faraon mai grea slujba evreilor si
indoita osteneala cand au voit ca sa serbeze. Asemenea si diavolul, aduce
indoite si intreite pricini in zile de sarbatori. Incat unii se nevoiesc indoit
si intreit mai vartos cand este sarbatoare decat in celelalte zile de lucru.
„Ingreuieze-se lucrarile oamenilor
acestora, si sa poarte grija de ele”. Precum paznicii lui Faraon sileau spre
lucru pe evrei, in acest chip uni dintre slujitorii diavolului vin si te
desteapta la miezul noptii, te scoala din asternut dis- de-dimineata cu multa
graba, tragandu-te aici si acolo pentru ca, nici sa nu-ti aduci aminte ca este
sarbatoare, pentru ca sa nu ai nicidecum voie sloboda, sa vii la sfanta
Biserica. Acestea le vede diavolul si se bucura, ridica semn de biruinta spre
atata necinste a lui Dumnezeu si spre atata pierzanie a oamenilor, cu atat mai
mult zice:” Veniti sa necinstim sarbatorile lui Dumnezeu de pe pamant”...
Extras
din Dai vointa,iei putere
De protosinghel
Nicodim Mandita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu