Şi a fost”, zice, „în anul în care a murit împăratul Ozia, că am văzut pe Domnul şezând pe scaun ridicat şi preaînalt” (Isaia 6, l).- Cine zice acestea?
- Isaia, văzătorul serafimilor, cel care s-a legat cu nunta şi totuşi a atins harul.
Şi ieri aţi fost cu luare aminte la prooroc, însă ascultaţi-l şi azi: „Ieşi tu şi Iasuf, fiul tău” (Isaia 7, 3). Este de trebuinţă ca nici pe acestea să nu le trecem cu vederea. „Ieşi tu şi fiul tău”. Oare avea proorocul fiu? Aşadar, dacă avea fiu, avea şi femeie, ca să afli că nunta nu este rea, ci rea e desfrânarea. Noi cu mulţi discutăm şi le zicem!
- Pentru ce nu trăieşti în chip drept? Pentru ce nu arăţi o vieţuire cu luare aminte?
- Cum să pot, ar zice [careva], dacă nu mă despart de nevastă, dacă nu mă despart de copii, dacă nu mă despart de lucruri şi treburi?
- Dar ce, nunta este piedică? Spre ajutor ţi-e dată femeia, nu ca să uneltească împotriva ta. Proorocul nu avea femeie? Şi nunta nu s-a făcut piedică pentru a avea Duhul Sfânt2. Se şi însoţea cu femeie si era şi prooroc. Moise n-a avut femeie? Însă şi piatra a despicat-o, şi aerul l-a schimbat, şi cu Dumnezeu a vorbit, şi mânia dumnezeiască a oprit-o.
Avraam nu avea femeie? Şi s-a făcut tată al multor neamuri şi al Bisericii. L-a avut fiu pe Isaac. Însă şi acest [fiu] nu i s-a făcut pricină de a-şi arăta virtuţile? Nu l-a adus jertfă pe fiul său, rodul nunţii? Nu s-a făcut şi tată, dar şi prieten al lui Dumnezeu? Nu a fost preot [ce a jertfit] dragostea sa [pentru fiul său]? Preot şi tată! Nu vezi firea biruită şi credinţa lui mai puternică [decât firea]? Nu vezi mila de părinte călcată în picioare şi virtutea credinţei biruitoare? Nu vezi pe tată pierit şi pe iubitorul de Dumnezeu încununat? Nu ai văzut pe cel cu adevărat iubitor de copil şi iubitor de Dumnezeu? Oare nunta i-a fost piedică? Nicidecum!
Mama Macabeilor nu era femeie? Nu a dat şapte copii – ceată de sfinţi ? Nu i-a văzut pe ei mucenici? Nu a stat ca un munte care nu se clatină? Nu a stat, mărturisind pentru fiecare dintre ei? Nu e maică de mucenici şi nu a mărturisit de şapte ori? Căci în timp ce aceia erau chinuiţi, ea primea lovitura. Nu ca şi cum n-ar fi simţit nimic a purtat toate acelea, căci era mamă şi tirania firii îşi arăta puterea, însă nu a biruit-o. Era ca o mare învălurită. Dar după cum marea înnebunită se potoleşte, aşa şi firea care se ridica asupra ei a înfrânat-o cu frica lui Dumnezeu. Cum i-a mângâiat ? Cum i-a crescut? Cum i-a înfăţişat lui Dumnezeu şapte biserici, statui de aur, ba mai de preţ decât aurul? Fiindcă nicidecum nu străluceşte aurul pe cât străluceşte sufletul mucenicilor. A stat tiranul şi a plecat învins de o singură femeie. Acela a înconjurat-o cu arme, şi ea a biruit cu râvna [prokymia]. Acela a aprins cuptor, si ea a aprins virtutea Duhului. Acela a mişcat o armată, iar ea s-a înălţat către îngeri. Jos se uita la tiran, iar în minte îl avea pe Cel Ce împărăteşte sus. Jos se uita la chinuri, dar socotea premiile cele de sus. Jos privea la pedeapsa de aici, iar în minte avea nemurirea viitoare (de aceea şi Pavel zice: „Nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd” (II Corinteni 4, l8). Nu cumva nunta i-a fost piedică?
Dar ce zici de Petru, temelia Bisericii, cel îndrăgostit nebuneşte de Hristos, cel neînvăţat în cuvânt şi biruitorul retorilor, cel nedăscălit care a rupt gurile filosofilor, cel ce a nimicit superstiţiile elinilor ca pe o pânză de păianjen, cel ce a înconjurat lumea, pescuitorul în mare şi pescarul lumii, nu avea şi acesta femeie? Ba avea! Iar că avea, ascultă-l pe evanghelist. Ce zice? „A intrat lisus la soacra lui Pentru care era aprinsă de friguri” (Matei 8, l4). Unde e soacră, acolo e şi femeie. Unde e femeie, acolo e şi nuntă. Dar Filip, nu avea patru fiice (cf. Faptele Apostolilor 2l, 8-9)? Iar unde sunt patru fiice, acolo e şi femeie şi nuntă.
Dar Hristos? Din fecioară era, dar a fost prezent la nuntă şi a adus şi un dar. „Nu mai aveau”, zice, „vin” (Ioan 2, 3). Şi a prefăcut apa în vin, cinstind prin feciorie nunta, admirând nunta prin darul [făcut]. A făcut asta nu ca să te îngreţoşezi de nuntă, ci să urăşti desfrânarea. Chiar dacă ai femeie, eu îţi făgăduiesc mântuirea cu preţul primejduirii mele. [Numai tu] ia aminte la tine însuţi. Femeia, dacă este bună, este ajutorul tău. Dar dacă nu e bună?
Fă-o tu bună! Au existat şi soţii bune şi rele, ca să nu ai pretexte. Sarra într-adevăr era bună. Dar îţi voi arăta şi o femeie rea. Cum era soţia lui Iov? Era rea, de vreme ce îl sfătuia să blesteme [pe Dumnezeu]. Dar nu l-a vătămat pe bărbat femeia lui Iov. Oare a clătinat ea turnul, a nimicit diamantul, a biruit stânca? A bătut pe ostaş? A scufundat corabia? A scos din rădăcină copacul? Nimic din toate acestea! Ci pe măsură ce aceea lovea, mai tare se făcea turnul. Pe cât ridica aceea valuri, corabia nu se scufunda, ci plutea cu vânt bun. Rodul s-a pârghuit, dar copacul nu s-a clătinat. Frunzele au căzut, dar rădăcinile au rămas neclintite. Acestea le zic ca nimeni să nu ia ca pretext răutatea femeii.
Este rea? îndreapt-o!
- Dar, vei zice, m-a zvârlit din rai!
- Dar şi la ceruri te-a suit!3 Firea e aceeaşi, deosebită e libera alegere [gnome].
A lui Iov soţie era rea. Dar Suzana era bună. Egipteanca [lui Putifar] era neînfrânată, dar Sarra era cuviincioasă. Ai văzut-o pe una? Priveşte şi la cealaltă! Pentru că şi între bărbaţi unii sunt răi, alţii sârguitori. Bun era Iosif, dar bătrânii4 erau desfrânaţi. Ai văzut şi răutatea şi virtutea. Acestea nu se judecă după fire, ci după libera alegere [gnome}. Să nu-mi dai, aşadar, pretexte!
______________________
Foto: Cezar Machidon
1 Extras dintr-un ciclu de omilii dedicat proorocului Isaia.
2 Deci problema esenţială, ori de eşti căsătorit, ori de nu eşti, este dobândirea Duhului Sfânt.
3 Paralelă între Eva şi Fecioara Maria.
4 Se referă la bătrânii din cazul Suzanei.
Din “Cuvantari despre viata de familie” de Sfantul Ioan Chrysostomul, Editura Invierea, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu