Manastirea "Izvorul Tamaduirii" Petrova

La aproximativ doi kilometri de soseaua care leaga Viseul de Sus cu Sighetul Marmatiei, pe dealul numit Hera, in apropierea localitatii Petrova, se afla o frumoasa manastire de calugari, cu hramurile "Izvorul Tamaduirii” si "Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir”. Piatra de temelie a acestei manastiri a fost pusa in 2 mai 2000, in a treia zi de Pasti, de catre PS Justin Sigheteanul, care avea sa numeasca acest loc minunat Valea Luminoasa. In anul 2001 a fost inaltat paraclisul, legat de casa monahala. Mai tarziu a fost ridicata o alta constructie frumoasa ce se incadreaza in arhitectura zonelor de munte si care adaposteste chilii si camere de cazare pentru pelerini. S-a construit si un altar de vara si s-a turnat fundatia pentru biserica mare. Manastirea este din ce in ce mai cautata nu numai de catre credinciosii din imprejurimi ci si de catre multi pelerini, care vin de la mari distante, pentru a petrece cateva ore sau chiar mai multe zile in acest sfant asezamant monahal.

Cadrul pitoresc în care este situata manastirea, cu paduri de foioase si conifere, deschiderea catre intreaga vale a Viseului, culmile Muntilor Maramuresului ce înconjoara aceasta zona, piscurile semete ale Muntilor Rodnei, care se vad in departare, invita pelerinii la meditatie si rugaciune, dar si la admirarea peisajului deosebit de frumos. Drumul spre manastire, pe serpentinele din padure, trece pe langa un izvor, strajuit de o troita din lemn, cu icoana Maicii Domnului, loc de popas si speranta pentru toti cei ce se indreapta cu credinta spre sfantul lacas, in cautarea tamaduirii sufletesti si trupesti.

Manastirea este ortodoxa romana, dar slujbele se tin in doua limbi: romana si ucraineana, deoarece aici exista o comunitate numeroasa de ucraineni, ce locuiesc pe Valea Viseului si pe Valea Ruscovei. Duminica si la Sarbatori, localnicii maramureseni vin in numar mare, imbracati in frumosul lor port popular, romanesc sau ucrainean. Participa la slujbe, se roaga, apoi iau masa impreuna, intr-o atmosfera de pace si intelegere cum rar intalnesti, si nu de putine ori ii vezi sosind la manastire si in celelalte zile, cand timpul le permite, pentru a da o mana de ajutor.

Parintele Staret Protosinghel Agaton Oprisan, venit de la Manastirea Frasinei in urma cu peste zece ani, este cel care a reusit sa adune aici nu numai o obste frumoasa de calugari ci si un mare numar de fii duhovnicesti, care-l pretuiesc in mod deosebit pe Preacuviosul Parinte pentru felul sau deschis de a fi, pentru dragostea de oameni pe care o are, pentru sfaturile si indrumarile de mare folos pe care ei le primesc de la sfintia sa, chiar si pentru rigoarea sa in ceea ce priveste ascultarea si randuiala vietii de manastire, ordinea si curatenia care domnesc peste tot.

Am ajuns la Petrova intr-o frumoasa zi de vara, in ajun de Sarbatoare. Pregatirile sunt in toi pentru ca se asteapta multi pelerini, care vor fi primiti la masa a doua zi. E totusi zi de lucru iar monahii si fratii sunt la diverse ascultari: in biserica, la pangar, pe santierul noii biserici de zid, dar si la fan, la ingrijirea animalelor din gospodarie, la gradina de legume si la udatul numeroaselor flori multicolore, care incanta privirea in curte si la balcoanele corpului de chilii. Toata lumea e la munca, iar pe Parintele Staret il zaresti doar in trecere, intre cateva drumuri pe care le mai are de facut, ca sa rezolve si alte probleme ale manastirii. Asa ca nu prea avem sperante de a realiza un interviu cu sfintia sa in aceasta zi. Nu ne ramane decat sa ne alaturam si noi celor ce dau o mana de ajutor si, in acest fel, din vorba in vorba, sa aflam cate ceva despre acest loc binecuvantat in care am poposit cu voia lui Dumnezeu.

Doca Duciuc este invatatoare in Rona de Jos. Vine foarte des la manastire. O intalnim acum la bucatarie printre sacii de cartofi, curatand legume impreuna cu o alta femeie.
- De cati ani veniti aici la manastire?
- De 10 ani.
- Veniti asadar chiar de la inceputuri, de la sfintirea locului.
- Nu chiar de la inceput, sfintirea a avut loc in 2 mai, acum 10 ani, iar eu am venit putin mai tarziu, in august. Atunci am aflat ca au sosit aici niste Parinti de la Frasinei, care citeau foarte multe rugaciuni, faceau dezlegari, si foarte multa lume se folosea de rugaciunile facute aici, asa ca, avand si eu probleme, am venit incoace. Si pot sa spun ca mi s-au rezolvat foarte multe lucruri.
- Cum s-a infiintat manastirea, stiti cumva?
- Va spun ce-am auzit si eu, ca oamenii care lucrau aici la fan, pe deal, auzeau ziua in amiaza mare cantari de calugari si glas de clopote, desi nimeni nu vedea nimic.
- S-a banuit ca aici a fost candva o manastire?
- Da, asa credeau oamenii.
- Ce-ati vazut cu ochii dvs. in acesti 10 ani de cand veniti aici?
- S-au facut foarte multe. La inceput se ajungea aici pe o poteca ce serpuia prin padure si ca sa nu ne ratacim si sa ajungem aici, ne orientam dupa marcajele de pe copaci. Inca de pe atunci venea foarte multa lume, in special la Sarbatori. Veneau oamenii cu o zi mai devreme la privegheri, apoi luau parte a doua zi la Sfanta Liturghie, iar eu am fost aproape nelipsita aici in Duminici si Sarbatori.

- Am venit si cu copiii de la scoala. Copiilor le place foarte mult aici. Am venit sa-l colindam pe Parintele Agaton, am venit apoi sa cantam pricesne in Postul Pastelui. Dupa ce am inceput sa vin aici, Parintele Staret Agaton mi-a spus ca, daca vreau sa am copii cuminti si ascultatori la scoala, in fiecare zi sa incep programul cu Tatal Nostru. Am procedat asa si am vazut ca, intr-adevar, copiii mei mergeau foarte bine, spre bucuria mea. Pe urma, Parintele mi-a zis sa-i invat si alte rugaciuni. Si i-am invatat rugaciunile incepatoare si alte rugaciuni. Copiilor le placea si cand au terminat clasa a patra ma intrebau daca din a cincea va mai zice cineva rugaciunile cu ei. Le-am zis ca nu stiu iar ei au spus ca le vor zice ei singuri pana cand vor intra profesorii la ore. Copiii vin aici cu mare drag, au invatat cantari, se spovedesc si se impartasesc aici la Parintele Agaton si la Parintele Ignatie si sunt foarte linistiti cand vin aici incat se mira si Parintii din manastire. Copiii sunt tare bucurosi cand Parintele staret le da cate-o iconita, cate-o cruciulita frumoasa... si il iubesc foarte mult pe Parintele. Cand i-am luat pe copii in clasa intai, multi nu stiau nici sa-si faca cruce. Au ajuns apoi ca sa-i invete ei pe parintii lor acasa multe lucruri care tin de ortodoxie, inclusiv in legatura cu postul si comportarea in biserica, si-au luat carti de-aici iar eu sunt foarte multumita de ceea ce m-a invatat Parintele pe mine si apoi eu, la randul meu, i-am invatat pe copiii mei.
- Cati km sunt de la scoala pana aici?
- Cam 16 km. Venim cu microbuzele, uneori mai vine chiar Parintele Agaton dupa noi sau trimite microbuzul, ne mai aduc parintii copiilor. Cel mai frumos este ca de cate ori vrem sa facem o excursie, copiii prefera sa venim la manastire. Nu va mai spun ca le place foarte mult si mancarea de la manastire. Se mira si mamele unora dintre ei ca acasa unii fac mofturi si nu vor sa manance dar aici mananca bine si chiar le cer mamelor sa le faca mancare ca la manastire.
- Dar nu veniti numai cu copiii si participati doar la slujba. Eu v-am gasit aici la bucatarie, la curatat de cartofi.
- Vin intotdeauna in concediu si in zilele libere, vin si ajut aici la manastire dar nu sunt singura, suntem mai multe persoane care venim si ajutam. E foarte mult de lucru intrucat aici sunt poftiti la masa toti cei care ajung la manastire, toti cei care iau parte la slujbe, indiferent de zi.

- Se pare ca aceasta manastire a schimbat viata multora...
- Da, intr-adevar. Noi n-am avut aici in apropiere o manastire si, va spun sincer, multa lume nu stia nici cum trebuie sa-si faca cruce corect. Parintele ne-a invatat multe, incepand cu lucrurile elementare, pe urma ne-a dat sa citim carti ortodoxe, foarte multe lucruri am invatat de la sfintia sa. Si foarte multi il avem duhovnic pe Parintele Agaton. Slujbele sunt foarte frumoase. Aici se tine randuiala slujbelor ca la Frasinei, manastirea de unde a venit Parintele Staret. Nu se mananca niciodata carne in aceasta manastire.

- Florile cine le ingrijeste? Sunt atatea flori frumoase aici...
- Florile sunt ingrijite de fratii din manastire. Dar mai vine doamna Margareta de la Viseu, care ajuta mult manastirea si care e pasionata de flori. Isi aduce si cateva prietene si se mai ocupa si ele de flori. Mai ajuta si tinerii care vin pe la noi.
- De unde s-a obtinut acest teren pentru manastire?
- O parte din acest teren l-a donat o familie din Bistra iar restul l-a cumparat Parintele Agaton, staretul manastirii. Manastirea are si gradina de legume, se cresc si animale, se produc multe din cele necesare traiului.

- Am vazut in paraclis o foarte frumoasa icoana a Maicii Domnului. Se spune ca e o icoana facatoare de minuni. Ati fost martora la intamplari deosebite legate de aceasta minunata icoana?
- Da. E o icoana facatoare de minuni. A fost daruita manastirii de pictorul care a pictat paraclisul. La un moment dat s-a vazut cum au aparut trei cruci pe chipul Maicii Domnului, apoi icoana a lacrimat de doua ori inaintea unor catastrofe naturale. O femeie bolnava de cancer din Rona de Sus a visat intr-o noapte o icoana a Maicii Domnului iar Maica Domnului ii spunea sa vina aici la manastirea de pe Hera. Cand a ajuns femeia aici si-a vazut icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si-a dat seama imediat ca era icoana pe care o visase. Pe urma acea femeie a mai venit multi ani aici. Am vazut aici si o tanara posedata din Bistra, care a venit mult la manastire si, cu ajutorul postului, al rugaciunilor si dezlegarilor, s-a facut bine. Lumea vine cu tot felul de probleme. Se intampla multe lucruri minunate si oamenii povestesc ce li se intampla. As zice ca fiecare are povestea lui.
- In aceasta zona traiesc si romani si ucraineni?
- Da. Si toti ne intelegem foarte bine si venim aici la manastire.
- Am vazut ca se pastreaza aici si portul popular.
- Da, chiar si eu am haine taranesti si de multe ori venim imbracati astfel, si noi adultii si copiii, mai ales la Sarbatori.

- Eu am mai venit o data la Petrova si am ascultat slujbele care se oficiaza si in limba romana si in limba ucraineana. E foarte frumos. Pe mine m-a impresionat foarte mult.
- Da, asa e. Se slujeste in ambele limbi, dar mai mult in limba romana pe care o intelegem cu totii, pentru ca toti ucrainenii stiu romana. Si Sarbatorile se tin atat pe stil nou cat si pe stil vechi ucrainean, deoarece in imprejurimi sunt multi ucraineni.

Pe tanara Alina Tomoioaga am intalnit-o tot la bucatarie, la gatit, langa soba mare incinsa:
- Alina, esti studenta?
- Am terminat anul acesta Facultatea de Teologie si un master in Psihologie.
- De ce vii aici, Alina?
- Vin aici in vacante si cand am timp liber, ca sa dau o mana de ajutor la bucatarie. Dar dorinta mea de la inceput a fost sa-mi gasesc un duhovnic si l-am gasit aici. Este ceea ce am cautat de mult timp si am gasit aici si va spun drept ca mi-e tare greu sa ma despart de locul acesta cand trebuie sa merg acasa.
- Parcurgi o distanta mare pana aici?
- Da, vin de la Cluj pentru ca acolo am ramas dupa terminarea facultatii, acolo am serviciu. Vin cat pot de des, in vacante, la sfarsit de saptamana, cam de doua ori pe luna.
- Ce-ti place cel mai mult aici la manastire?
- Imi plac oamenii, de fapt Parintii pentru ca au firi foarte deschise si primitoare, Imi place si locul pentru ca peisajul este minunat.
- Timpul pe care l-ai petrecut aici la manastire ti-a fost de folos in studiile tale la Teologie?
- Da, a contribuit foarte mult la formarea mea pentru ca vin aici de cand eram in clasa a XI-a si, in consecinta, am ales sa urmez Teologia.
- In familia ta, a mai urmat cineva Teologia?
- Fratele meu, care a plecat la Manastirea Horaita, studiaza si el Teologia.

De la lume mai aflam ca monahilor de la Petrova le-a mers vestea prin Maramures si datorita ajutorului deosebit pe care l-au acordat sinistratilor de pe Valea Viseului, in urma valurilor de inundatii care au afectat acum cativa ani mai multe localitati din zona. Pentru acestia, manastirea a asigurat o masa calda pe zi timp de doua saptamani. De ani buni, tot de la manastire se trimite in fiecare Duminica hrana pentru bolnavii din Sectia de Psihiatrie a Spitalului din Sighet. Dar calugarii, din foarte multa smerenie, evita sa aminteasca toate aceste fapte bune pe care le-au facut. “Agaton in limba greaca inseamna bun, numai ca eu nu sunt bun. Dumnezeu este bun”, spune Parintele Staret Agaton. Duminica vin la manastire intre 200 si 400 de crestini de pe toate vaile, dar si din Borsa, Baia Mare, Sighet, Satu Mare. Toti iau parte la Sfanta Liturghie, toti sunt invitati apoi la masa, toti au parte de o vorba buna si un sfat din partea obstii de la Petrova. Nimeni nu este neglijat aici, nimeni nu este uitat, nimeni nu pleaca nemangaiat din acest spatiu in care te simti foarte aproape de Dumnezeu sau numai cu Dumnezeu. Pana si reporterul, cuprins de regret ca n-a reusit pana aproape de momentul plecarii sa stea de vorba cu Parintele Staret, este intors din drum si rasplatit inzecit pentru rabdare, cu minute bune de convorbire si sfaturi duhovnicesti, spre folosul sau personal dar si al celor care vor citi aceste randuri. Preacuviosul Parinte Staret Protosinghel Agaton Oprisan ne intampina cu chipul sau luminos si cu dragostea sa nemarginita fata de oameni:

- Preacuvioase Parinte Staret, cand ati devenit monah?
- In 1990, in luna octombrie. Am plecat la manastire la Frasinei. A fost si dorinta mea si binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne arata caile si ne indreapta pe drumul cel bun. Dar trebuie sa avem si noi vointa de a-L cauta pe Dumnezeu si de a merge pe caile Domnului.
- Cum a venit chemarea spre calugarie?
- Chemarea asta toti o avem, si cei mici si cei mari, fiecare dintre noi oamenii este chemat catre Dumnezeu. Si fiecare om poate sa-I slujeasca lui Dumnezeu si in familie, dar daca vrea mai mult, se daruieste si mai mult, se da cu totul in mana lui Dumnezeu, devine o sluga a lui Dumnezeu si Ii slujeste Lui cu toata dragostea, pentru ca aceasta este cea mai mare virtute: dragostea fata de Dumnezeu si dragostea fata de aproapele. Dumnezeu pe toate le randuieste. Eu mai umblasem pe la manastiri prin anii 1985-1989, dar in 1990 a fost hotararea mea de a pleca sa slujesc lui Dumnezeu, sa ma dedic Lui. Deci, umblasem pe la mai multe manastiri, dar cel mai mult mi-a placut la Frasinei. Am plecat singur spre Frasinei, nu cunosteam pe nimeni de-acolo, am pornit singur la drum fara sa stiu exact unde este. Era in august cand am ajuns acolo prima data, iar in octombrie am intrat in manastire definitiv. Acolo am fost tuns in monahism si am fost hirotonit diacon.
- Cat ati ramas acolo la Frasinei?
- Zece ani. Dupa aceea am venit aici in Maramures si am ridicat aceasta manastire cu hramul “Izvorul Tamaduirii”. Aici in Episcopia Maramuresului si Satmarului am fost hirotonit preot. Manastirea noastra este si pentru romanii din zona dar si pentru ucrainenii din satele din jur, care sunt foarte numerosi. La inceput m-au solicitat preotii ucraineni ca sa vin aici si sa facem o manastire ucraineano-romana, dar Dumnezeu poate ca asa a vrut, sa fie romano-ucraineana si sa fim sub ascultarea Episcopiei Maramuresului, pentru ca exista si aceasta randuiala, ca orice manastire sa fie supusa eparhiei, episcopului, deci sa fie sub ascultare.

- Cum ati ales acest loc frumos de manastire?
- Acest loc frumos nu l-am ales eu, l-a ales Dumnezeu, dar Dumnezeu asa ingaduie in mintea si in sufletul si in inima fiecarui om, sa putem regasi un loc binecuvantat, pentru ca Dumnezeu doreste ca in locuri cat mai retrase, cat mai linistite, fiecare sa guste din bucuria si din linistea binecuvantata de El. Si Mantuitorul Iisus Hristos intotdeauna cand voia sa stea in liniste, chiar si cu ucenicii Sai, se retragea undeva in munte, deoparte, ca sa stea in rugaciune, convorbind cu Dumnezeu in cea mai mare liniste. Un ucrainean a donat peste sase hectare de teren, ca sa se faca manastire, in acest frumos loc, pe care eu il numesc Gradina Maicii Domnului. A vrut sa doneze teren in alta parte, dar din departare am vazut locul acesta, de la o distanta de vreo 3-4 kilometri, si mi-au ramas inima si ochii aici. Aici nu era drum, locul era pustiu dar cu binecuvantarea lui Dumnezeu si cu ajutorul credinciosilor din imprejurimi am reusit sa facem ceea ce vedeti. Cam 95% din ceea ce am facut aici, am facut cu saraci, cu “banul vaduvei” cum zice Sfanta Evanghelie.

- Ce s-a facut pana acum si ce se face in continuare?
- Pana acum cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa facem un paraclis si cateva chilii, apoi cateva camere pentru oaspeti, am reusit sa ridicam si un altar de vara acoperit care este aproape de finalizare, am turnat fundatia si pentru biserica mare, dar situatia de criza ne impiedica sa inaintam asa cum am fi vrut. E foarte greu din punct de vedere financiar. Ne aflam intr-o zona foarte saraca, situata la peste o suta de kilometri de Baia Mare, deci departe de municipiul resedinta de judet unde, sa zicem, situatia economica e mai buna. Si-atunci sunt mai avantajate manastirile care sunt mai aproape de oras.

- Obstea e numeroasa?
- Nu, suntem doar sapte vietuitori, sapte calugari din care doi suntem preoti. Mai sunt cativa frati, dar este foarte greu pentru ca ajungem si vremurile de pe urma, cum spun si Sfintii Parinti, cand vom vrea sa intalnim un calugar si nu vom mai avea unde sa-l intalnim. Oamenii, tot mai mult, isi arata dragostea catre lume, catre bogatiile acestei lumi, nu spre bogatia cea sufleteasca si duhovniceasca a Imparatiei lui Dumnezeu. Deci putini sunt cei care-si inchina viata lor lui Dumnezeu, ca sa-I slujeasca Lui. Intre oameni s-a racit dragostea pentru Dumnezeu. De aceea, dupa cum vedeti, in aceasta lume e atata ura, atata dezbinare, atata neintelegere, pentru ca dragostea de Dumnezeu s-a racit in inimile si in sufletele noastre.
- Slujbele se tin ca la Frasinei?
- Randuiala seamana, dar pentru ca suntem o obste foarte mica, nu facem slujbele de miez de noapte ca la Frasinei, ci le facem seara si dimineata. Ne straduim sa fie facute zilnic cele Sapte Laude legate si cu Sfanta Liturghie.
- Ce ascultari mai au calugarii si fratii?
- In primul rand biserica si slujbele, apoi se ocupa de pregatirile pentru primirea pelerinilor, lucrul la gradina si tot ceea ce este necesar pentru viata de obste. La celelalte lucrari ne ajuta crestinii.

- Vin crestini multi aici la manastire?
- Da, vin, multumim lui Dumnezeu. Vin destui si e un lucru bun ca Il cauta pe Dumnezeu. Atata timp cat Il cauti pe Dumnezeu si Dumnezeu te cauta pe tine. Si este o mare binecuvantare cand crestinii Il cauta pe Dumnezeu. Aici in zona suntem inconjurati si de etnici ucraineni, cum sunt si eu, dar bineinteles ca manastirea este ortodoxa romana, insa se slujeste in doua limbi, romana si ucraineana. Din cate stiu, este unica manastire din tara unde se slujeste in doua limbi.
- E foarte frumos. In familia dvs. au mai luat si altii calea monahismului?
- Da. Eu sunt dintr-o familie cu sase frati, dintre care trei suntem la manastire, doi baieti si o sora. Si mai am un frate care este preot la Glasgow, in Scotia, tot in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane. Iar doi frati sunt laici si sunt casatoriti.
- Am aflat ca si mama dvs. e ajutor de nadejde aici la manastire.
- Da, mama a pus si ea foarte mult suflet in a ajuta aceasta sfanta manastire si chiar ma bucur foarte mult pentru ceea ce face, deoarece e o mare binecuvantare si pentru ea. O face numai spre slava lui Dumnezeu, nu pentru altceva.. Este un lucru mare ca un om in ziua de astazi sa faca orice lucru spre slava lui Dumnezeu, fara sa astepte plata sau rasplata pentru tot ceea ce face.
- V-ati nascut chiar aici in zona?
- Da, suntem din localitatea Valea Viseului, dar daca o iau peste deal e foarte aproape, in 40 de minute sunt acasa pe jos. Daca o iau pe drum insa, trebuie sa merg cam 25 de kilometri.

- Preacuvioase Parinte Staret am vazut la manastire cativa copii, care par a locui aici. Aveti grija si de copii?
- Sunt trei copii frati pe care-i ingrijim pana se va rezolva problema lor familala, pentru ca ei sunt fara tata de trei ani si jumatate, iar mama lor, din nefericire, este intr-un loc neplacut, de un an si ceva. Ne-am straduit sa intretinem acesti trei copii. Acesti copii sunt din Rona de Jos. Si mai ingrijim doi copii din Barsana ai caror parinti sunt divortati. De fapt erau patru frati si, la divort, doi au fost dati mamei iar doi tatalui. Cei doi copii dati tatalui au ajuns la noi aici la manastire. Si mai avem o mama cu cinci copii, ea ne ajuta si pe noi la treburile manastirii, iar noi ii ajutam pe ei, deci sunt mai multi copii carora le oferim ajutor.
- Putem vorbi in consecinta de un inceput de centru social aici la manastire?
- Daca s-ar putea face, am face, dar deocamdata nu ne putem permite din punct de vedere financiar. Ce-am reusit insa sa facem aici in imediata apropiere a fost deschiderea unei scoli de clase I-IV cu sprijinul Inspectoratului Scolar Judetean. Este al treilea an de cand s-a deschis scoala aici, la doar 150 de metri de manastire. Era necesar deoarece cea mai apropiata scoala se afla la distanta de 10 kilometri. Mai demult a existat o scoala pe valea asta dar, cu timpul, din lipsa de copii, a fost desfiintata. Iata insa ca Dumnezeu le intoarce asa pe toate, ca sa le faca la locul lor. Pentru ca si in localitatea Petrova din apropiere, intre anii 1665-1720, a existat o manastire care a fost si resedinta episcopala dar a fost distrusa de austro-ungari. A existat si o mare tipografie. Manastirea a fost distrusa pana la temelie si nu s-a putut reconstitui exact locul unde era, se banuieste doar unde ar fi fost. Dar, cum spuneam, Dumnezeu, prin binecuvantarea sa, reinnoieste lucrurile care au fost candva, pentru ca Dumnezeu este viu si, intotdeauna, chiar daca cineva incearca sa distruga lucrarile Sale, la timpul potrivit El le reinnoieste. Si asa am reusit sa facem si scoala aici langa manastire, cu ajutorul lui Dumnezeu. Exista un invatator platit de Inspectoratul Scolar, care face naveta pentru acesti copii de la distanta de aproape 20 de kilometri. Se ocupa foarte bine de copii si vine cu toata dragostea ca sa-i ajute. Acum sunt noua copii aici la scoala, doi in clasa I, patru sunt in clasa a III-a si trei in clasa a IV-a. Era foarte greu pentru copiii din aceasta vale sa ajunga in alte parte la scoala, in primul rand ar fi avut de parcurs aproape patru kilometri pana la sosea, apoi ar fi trebuit sa astepte la mijloacele de transport in comun, era foarte, foarte greu. Dar impreuna cu parintii lor ne-am zbatut si am reusit. Am mai reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa asfaltam si drumul de la sosea pana la manastire, cu sprijinul Primariei si al Consiliului Judetean, de fapt acesta a fost singurul ajutor primit de la autoritati, de la politicieni. Am mai facut si alte lucruri. Cand au fost inundatiile in Petrova, avand si ajutorul unor oameni chiar de prin Baia Mare de la o asociatie, am ridicat o casa pentru o familie cu patru copii, tatal lor fiind bolnav. Le-am cumparat si teren si am reusit sa le ridicam si casa. Si mai sunt si alte lucruri, dar stiti cum se spune, ca daca te lauzi, pierzi plata... Si noi am fost ajutati de multi oameni acum doi ani cand au fost inundatiile in Maramures.

- Pentru cei care vor sa vina la Manastirea “Izvorul Tamaduirii” Petrova, va rog, Preacuvioase Parinte Staret, sa indicati cateva repere de drum.
- Manastirea e pe Valea Viseului, in drumul spre Sighet, in apropiere de DN 18. E situata pe dealul Hera. Sunt 27 de kilometri de la Sighet si 35 de kilometri de la Viseul de Sus. Deci suntem intre Viseul de Sus si Sighetul Marmatiei.
- Va rugam sa ne spuneti in incheiere cateva cuvinte de folos.
- Pe cei care vor citi aceste randuri, ii indemn sa-si schimbe viata, s-o traiasca in dragoste fata de Dumnezeu, in bunatate, in respect fata de aproapele nostru, pentru ca atunci cand il respecti pe aproapele, Il respecti pe Dumnezeu. Din nefericire, acest lucru se intampla foarte rar in ziua de astazi, cand nu mai este respect, mai ales in randul tineretului. Tin minte ca eram copil si umblam la scoala. Noi cand vedeam pe cei mai in varsta, le ofeream locul chiar daca erau mai mari decat noi doar cu un an sau doi. In ziua de astazi, din cate se vede si din cate povestesc si se plang oamenii, s-a ajuns ca oamenii mai in varsta sa cedeze locul celui mai tanar in autobuz, in metrou sau in alta parte. Este o lipsa de responsabilitate si de respect, pentru ca tineretul din ziua de azi nu stie sa-i pretuiasca pe cei batrani. Si e o vorba a unui Parinte: cei care aveti batrani, cinstiti-i pe acestia, pastrati-i si ingrijiti-i, iar cei care nu aveti, sa-i cumparati. Apoi, viata aceasta pamanteasca este trecatoare, azi suntem, maine nu mai suntem. E o alta pilda foarte buna si folositoare: “Sa muncesti ca si cand nu ai muri niciodata iar de suflet sa te ingrijesti ca si cand ai muri astazi”. Numai ca trebuie pusa si in practica aceasta pilda. Binecuvantarea lui Dumnezeu sa se reverse peste voi, peste familiile voastre si peste cei ce vor citi un cuvant de folos in slava lui Dumnezeu! Harul lui Dumnezeu sa se reverse peste inimile si sufletele tuturor!
- Va multumim foarte mult, Preacuvioase Parinte Staret.
- Doamne ajuta!

Dorina Zdroba

Sursa:http://www.crestinortodox.ro