De la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Transilvania, toţi au fost creştini ortodocşi. Mama lui Minai Viteazul a fost călugăriţă şi este înmormântată la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie : „Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul". Apoi şi Ştefan cel Mare. La Mănăstirea Probota, unde este îngropat ctitorul ei, Petru Rareş, este îngropată monahia Măria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare. Ei domni şi mamele lor călugărite! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mama călugăriţă şi frate călugăr.
Toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire. Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna; Ieremia Movilă şi Gheorghe Movilă, la Suceviţa; Petru Rareş, la Probota; Lăpuşneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistriţa; Mircea cel Bătrân, la Cozia.
Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist!
Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova, nebunii ăştia care au ieşit acum. Nicio sectă nu exista în ţara noastră pe atunci. Aceştia vin din străinătate, plătiţi de masoni, să ne strice dreapta credinţă şi originea noastră, rădăcina noastră de popor ortodox.
Sfântul Efrem Sirul spune: „Cu omul eretic să nu vorbeşti, în casă să nu-l primeşti, la masă să nu stai cu dânsul, buna ziua să nu-i dai". Aceştia sunt înaintemergătorii lui Antihrist. Mântuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: „Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos". Fiecare sectar care s-a despărţit de Biserică, s-a despărţit de Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia spune: „In vremea de apoi vor ieşi hristoşi mincinoşi şi pe mulţi vor înşela". Păziţi-vă de sectari, care dau broşuri prin trenuri, prin gări şi prin cutiile de poştă; dau gratuit otrava lor. Când vei vedea că o carte nu are aprobarea Sfântului Sinod şi nu are cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar Biblie dacă este! Dacă-i sectară şi scrie să nu vă mai închinaţi la icoane, dă-o pe foc! Niciun păcat nu ai! Aceasta este otrava semănată de înaintemergătorii lui Antihrist. Toate sunt otravă.
Să ţineţi credinţa pe care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre! Să ţineţi credinţa pe care o avem de două mii de ani! Nu vă luaţi după slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpără pe cei proşti şi nelămuriţi în credinţă, să rupă unitatea şi sufletul poporului român, şi vor să facă cele mai mari erezii şi nebunii în ţara asta.
Păziţi-vă de nebunii aceştia! Au case de rugăciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoţi şi arhierei, nu este Hristos. Că Mântuitorul a spus aşa Apostolilor: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, iertate vor fi. Iar cărora le veţi ţine, ţinute vor fi". Nu sectarilor le-a spus acestea, ci Apostolilor, episcopilor şi preoţilor. Căci Apostolii, prin punerea mâinilor şi prin succesiunea apostolică, au dat darul Duhului Sfânt tuturor preoţilor din lume, prin hirotonii.
Credinţa care este împodobită şi îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om.
Ţara noastră românească a fost ortodoxă dintotdeauna şi trebuie să ţină linia Ortodoxiei, ortodocşi trebuie să stăm până la moarte. Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Asta este adevărata credinţă ortodoxă a României. Nu primiţi nimic din afară, că toţi vor să ne strice unitatea neamului, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sunt vrăjmaşii Crucii lui Hristos.
Dar noi, românii ortodocşi, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul a aproape două mii de ani patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în Biserica Sa dreptmăritoare.
Text preluat din „Ne vorbeşte Părintele Cleopa", vol. 3
O minune petrecută la Alba Iulia în anul 1600
Mărturie a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului
Când Mihail-Vodă l-a învins pe Andrei Bathory, el a voit să zidească în Alba Iulia o biserică ortodoxă. Insă preoţii catolici şi nobilii de acolo nu-i îngăduiau, zicând că a lor este credinţa dreaptă. Atunci domnitorul le-a spus:
- Voi nu sunteţi mărturisitori ai dreptei credinţe, căci nu aveţi harul Sfântului Duh în biserica voastră. Noi însă, fiind dreptcredincioşi, avem puterea cea adevărată a harului Sfântului Duh, pe care şi cu fapta suntem gata întotdeauna s-o arătăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideţi în mijlocul oraşului şi acolo să ni se aducă apă curată, iar arhiereul meu, ortodox, şi preoţii o vor sfinţi în văzul tuturor. Tot aşa vor face şi ai voştri, aparte, şi, sfinţind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase diferite, pe care le vom astupa şi le vom pecetlui cu peceţile noastre, pecetluind şi uşa bisericii pentru 40 de zile. Şi a cui apă va rămâne nestricată, ca şi cum abia ar fi fost scoasă din izvor, credinţa aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, credinţa lui este rea. Ei au strigat cu toţii într-un glas: - Bine, bine, sa fie aşa!
A doua zi dimineaţa, a ieşit domnitorul cu toţi boierii şi curtea sa în piaţă, cu episcopul şi cu preoţii, şi au săvârşit Agheasmă mare, rugându-se cu toţii lui Dumnezeu, cu lacrimi şi suspine, să proslăvească dreapta credinţă, iar pe cea rea s-o facă de ruşine. Tot în piaţă, catolicii au sfinţit apa şi au sărat-o. După aceasta, fiecare a turnat apa lui sfinţită într-un vas, şi-a pus pecetea, iar vasele au fost duse în biserică, uşile fiind încuiate şi pecetluite.
Şi după ce au trecut 25 de zile. Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor şi i-a zis:
- Doamne, cheamă-i pe latini şi pe preoţii lor şi nu aştepta ziua a patruzecea. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-şi pun cu adevărat nădejdea în El, nu se vor face de ruşine.
Aşa s-a făcut şi, atunci când a rupt pecetea vasului cu apă sfinţită, a găsit-o mai curată şi mai limpede decât înainte, cu mirosul neschimbat, ca şi cum ar fi fost luată dintr-un izvor curgător, după care a strigat:
- Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care Ţi-ai plecat urechea la rugăciunile noastre; Slavă Ţie, Care proslăveşti biserica Ta; Slavă Ţie, care întăreşti cu slavă credinţa cea dreapta şi nu ne-ai făcut de ruşine în aşteptările noastre.
Iar când latinii au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor şi l-au destupat, toată biserica s-a umplut de duhoare, încât s-au înspăimântat toţi latinii şi au strigat cu uimire: |
- Adevărată este credinţa ortodoxă pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească, deci, biserică în oraşul nostru, căci, fiindcă nu i-am îngăduit, Dumnezeu S-a mâniat pe noi şi ne-a împuţit apa.
Şi astfel, făcuţi de ocară, latinii şi cu preoţii lor s-au împrăştiat cu mare ruşine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinţa ortodoxă. Iar domnitorul, cu episcopul său, cu preoţii, cu toţi boierii şi ostaşii săi, plini de bucurie şi fericire, s-au întors la curte, slăvindu-L şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre întărirea adevăratei credinţe ortodoxe.
Text preluat din Petru Movilă, „Împăcarea Bisericii Ortodoxe"
Sursa:http://www.misiune-ortodoxa.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu