Vorbeam cu cineva ...un om bun, desigur, despre "celalalt". De
aceasta data, "celalalt" era privit din punct de vedere religios;era cel
neortodox: romano-catolic, protestant, musulman, etc. Si vorbind noi despre
"ceilalti" care isi zic crestini, i-am spus ca nu sunt crestini, chiar daca ei
isi zic asa. L-a deranjat afirmatia si m-a intrebat triumfator, sigur pe
argumentul subînteles. Ce, ei nu au Duhul Sfînt?;se vedea ca este sigur de
raspunsul afirmativ. Nu. Nu au Duhul Sfînt, i-am raspuns. Dupa un moment de
blocaj din partea lui, discutia a continuat. El considera, ca pozitia mea este
una ... sa-i zicem, exagerat de dura; ca trebuie sa fii mandru, trufas, încrezut
- ca sa afirmi ca "celalalt" nu se mîntuieste, sau ca se mîntuieste doar în mod
exceptional. "El prefera sa le lase si celorlalti sanse", chiar daca s-au abatut
de la adevar în nenumarate puncte. "Si eu sunt pacatos, spunea el, deci cum as
putea sa spun despre altul ca nu se mîntuieste!? Este o mîndrie foarte la moda
la noi la ortodocsi sa spunem ca ceilalti nu se mîntuiesc, sa ne laudam ca noi
suntem detinatorii adevarului". Recunoastem usor aceste cuvinte. Le-am auzit din
gurile multor oameni care sunt indoctrinati, constient sau nu, de "ecumenism".
Si pare greu sa raspunzi acestor lozinci pline de smerenie si intelegere fata de
"celalalt" daca nu ai puncte de reper stabilite, cu adevarat stabilite. Cel mai
bun punct de reper este Hristos. I-am replicat, iubitului meu interlocutor,
simplu, întrebandu-l daca isi mai aduce aminte de Hristos, de ceea ce a facut El
pentru noi. Caci Hristos pentru noi oamenii si pentru a noastra mîntuire, S-a
pogorit din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfînt si din Fecioara Maria si S-a
facut Om. Si S-a rastignit, pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, fiind hulit,
batjocorit, scuipat, batut. Si sîngele Lui cel preasfînt a picurat în tarîna
Palestinei si a fost calcat în picioare de oameni, cai, magari si cîini;pentru a
noastra mîntuire. Si S-a pogorit pîna la iad propovaduind sufletelor celor
robite si a înviat a treia zi, dupa cum proorocisera Scripturile. Si a întemeiat
Biserica, al carei Cap si este. Tot pentru noi oamenii si pentru a noastra
mîntuire. Iar aceasta Biserica este Trupul Lui; iar El fiind Calea, Adevarul si
Viata, si Biserica Lui este stîlp si temelie a adevarului; este una, sfînta,
soborniceasca si apostoleasca Biserica; iar portile iadului nu o vor birui. Iar
noi crestinii dreptcredinciosi, suntem cu totii un trup, caci din aceeasi pîine
mîncam, adica din Hristos-Pîinea cea adevarata care s-a pogorit din cer. Si prin
El, Pîinea cea adevarata si Adevarul Însusi, creste Biserica Lui, formata din
cei care vin la El sa se vindece si Îl primesc pe El ca pe singurul medicament
adevarat, cu tot ceea ce implica aceasta. "Ori daca Hristos a facut acestea
pentru mîntuirea noastra, cum poti sa crezi ca orice credinta, orice religie,
orice cult mîntuieste? Ce rost mai avea sa vina Hristos?" "Dar ei (a mai
incercat prietenul sa-si sustina parerea) nu vorbesc tot in numele lui
Hristos?"... "Si? Oricine poate pretinde ca vorbeste în numele lui Hristos. Dar
o si face? Chiar si diavolii pretind ca vorbesc în numele lui Hristos. Dar este
o minciuna. Cînd vorbesti în numele lui Hristos, nu-ti spui pareri personale, ci
ceea ce spune Hristos. Ei nu fac aceasta, ei fie scot din cuvintele Lui ce-i
deranjeaza, ori adauga altele care practic anuleaza învatatura Sa. Prin aceasta,
ei devin propovaduitori ai minciunii, lepadîndu-se de Hristos Adevarul".
Prietenul meu a fost uimit de concluzie. "De ce, (mi-a zis el), sa pun semnul
egal între orice alta religie decît Ortodoxia si minciuna? Chiar daca sunt unele
diferente, chiar crezi ca anuleaza orice har al ?"... "Nu conteaza
ce cred eu (i-am raspuns), conteaza ce spune Dumnezeu. Ori în Scripturi sta
scris clar ca Hristos este Capul Bisericii, nu al . În Crez,
marturisim o Biserica, nu mai multe, deci nu exista decît o Biserica
mîntuitoare, cea care este stîlp si temelie a ADEVARULUI! Si, ca sa ne întoarcem
de unde am plecat, daca ar mîntui si altele, nu mai era nevoie sa vina Hristos.
De aceea Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti au vestit Evanghelia în toata
lumea. Pentru ca si-au asumat iubirea jertfitoare a lui Hristos. Ei stiau de la
Dumnezeu, ca cel care nu crede în Iisus Hristos asa cum El S-a aratat a fi, nu
se va mîntui. Si pentru ca doreau si ei, cu Dumnezeu, ca toti oamenii sa se
mîntuiasca, au încercat sa-i aduca la cunostinta adevarului. Este foarte comod
sa te minti, ca si cei de alte religii se mîntuiesc. Nu mai trebuie sa fii,
atunci, crestin marturisitor. Îti vezi de credinta ta pentru tine si gata. Dar
atunci, de ce s-a mai jertfit Hristos? Nu tocmai ca sa elibereze pe om din robia
satanei, tatal minciunii? Si acceptînd ca si minciuna mîntuieste, nu consimt de
fapt la lucrarea satanei?"... Prietenul meu a fost foarte incurcat. Recunostea
ca Apostolii au propovaduit si raspîndit credinta ca pe singura cale de
mîntuire, dar îi era greu sa gîndeasca altfel decat fusese obisnuit în anii de
propaganda anticrestina din mass-media. Recunostea ca trebuie sa urmezi exemplul
Sfintilor Apostoli, dar ... nu putea sa o faca. "Ca sa nu traiesti conform cu
Adevarul este o problema, i-am spus, dar de marturisit, trebuie sa-L
marturisesti asa cum este. Cine greseste poate fi iertat, dar pentru cel ce sta
împotriva Duhului Sfînt nu poate fi
iertare".
de Sfîntul Iustin
Popovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu