Omul nu a putut
ajunge la mantuire numai prin silintele sale,ci a trebuit sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu , Care sa-l
mantuiasca prin jertfa Sa de pe cruce si prin invierea Sa din morti. Dar din roadele Crucii si
Invierii lui Hristos pentru mantuirea noastra nu ni le putem insusi singuri.Avem nevoie de harul dumnezeiesc care
este o putere necreata ce izvoreste neincetat din fiinta lui Dumnezeu. Izvorul harului in umanitate este Hristos. El ni se impartaseste de Duhul Sfant prin
Sfintele Sale Taine savarsite in Biserica de episcop si preot.
Harul lui Dumnezeu este unul
singur si se da gratuit, tuturor
credinciosilor; el lucreaza inceputul mantuirii noastre, dar ne este de trebuinta in tot timpul
vietii. Si aceasta pentru pricina ca nu putem intarii niciodata in bine in
aceasta masura, incat sa nu mai avem trebuinta de harul dumnezeiesc. Harul lui
Dumnezeu nu numai ca trezeste, dar si sustine, in toata vremea, lucrarea
sfintitoare a crestinului, a viatii noastre. Prin puterea lui intram in
legatura cu Mantuitorul Iisus Hristos si ne facem partasi roadelor jertfei Sale
mantuitoare.El isi face locas in adancul
fiintei noastre deodata cu primirea Tainei Sfantului Botez si se face lucrator
in viata noastra de c restini pe
masura vredniciei noastre. Daca implinim din constiinta poruncile
Mantuitorului, in viata noastra se dezvolta aceleasi virtuti care au stralucit
in insusi Mantuitorului Iisus Hristos, cum scrie sfantul apostol Pavel:
<<sa cugetati in voi la fel ca si Hristos Iisus>>(Filipeni II,5)
Prin har se intareste
legatura dintre crestini si Hristos;prin
el naste si creste in crestini o viata noua plina de sfintenie, se naste
<<omul cel nou>>. Crestinii sunt mladite ale vitei-Hristos,
prin care traiesc si savarsesc faptele bune.
Fiind puterea lui Dumnezeu
care duce la mantuire, harul este intru totul trebuitor credinciosilor. Insusi
Mantuitorul ne spune: <<Fara mine
nu puteti face nimic>>(Ioan XV, 5).Sau <<prin har sunteti
mantuiti>>(Efes II,5), scrie sfantul apostol Pavel. Cu toate acestea, harul
singur nu ne poate mantui; el nici nu ne sileste la mantuire, ca sa nu puna
margini libertatii de vointa cu care suntem daruiti de Dumnezeu. Pentru mantuire este trebuinta impreuna-lucrare a harului cu silintele
credinciosilor, lucrare nisilita, libera. Fiecare credincios poate conlucra
sau nu cu harul, cum invatam din Sfanta Scriptura: <<Iata, stau la usa si bat; de va auzii cineva glasul Meu si
va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine>>(Apoc.III,20)
Indeosebi, Dumnezeuasteapta
de la credinciosi credinta si faptele
bune izvorite din credinta , si savarsite cu ajutorul harului dumnezeiesc. Credinta si faptele bune sunt conditii ale
mantuirii din partea omului.
Prin credinta primim si ne insusim adevarul descoperit noua
prin Iisus Hristos (Evr.XI, 1). Dar nu ne insusim acest adevar numai cu
mintea, ci ne unim duhovniceste cu Hristos si cu toata lucrarea pe care El a savarsit-o in lume. Si aceasta
prin iubire si ascultare fata de El si de invatatura Sa. Aceasta si este
credinta vie, credinta care indeparteaza, mantuieste si din care izvorasc fapte
bune fata de Dumnezeu si de aproapele.
Crestinul trebuie sa stie ca <<fara credinta, nu este
cu putinta sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu
trebuie sa creada ca El este si se face rasplatitor celor care Il cauta >>(Evr.XI,6).
Sa stie, de asemenea, ca <<precum trupul fara de suflet mort este, si
credinta fara de fapte moarta este>>(Iacob II,26), sa-i mai fie apoi
limpede si ca <<suntem ziditi in Hristos
Iisus spre fapte bune>>( Efes II,10).
<< In acest fel, prin credinta si prin fapte si ajutati
de puterea harului Dumnezeiesc, crestinul devine o faptura noua si se
mantuieste.
Crestinul ajunge nu numai la o stare ca aceea a lui Adam inainte de cadere, ci
la una cu mult mai inalta;firea lui se insanatoseaza si se intareste mereu; mintea lui luminata de puterea harului
cunoaste cuvantul lui Dumnezeu si voia Sa sfanta, cunoaste binele si raul: vointa lui se intareste mereu, incat poate
implini cu usurinta si statornicie binele si se poate opune raului, iar inima
lui se face locas al celor mai curate simtaminte si ganduri. Intre trebuintele sufletesti si cele
trupesti este o armonie deplina, deoarece toate asculta de lumina mintii, iar
mintea asculta de Hristos>>.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu