(28 iulie)
In zilele Sfinţilor Apostoli, după Inălţarea Domnului şi
după primirea Sfântului Duh, pe când încă nu se răspândiseră ei prin toată lumea
la propovăduirea lui Hristos şi bisericile credincioşilor din Ierusalim se
înmulţiseră, s-au ales spre slujba diaconiei aceşti şapte bărbaţi plini de
Sfântul Duh şi de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena
şi Nicolae Antiohianul. Şi rugându-se Sfinţii Apostoli, şi-au pus mâinile peste
dânşii şi i-au făcut diaconi. Dintre aceştia, pomenirea Sfântului Intâiului
Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se cinsteşte la 27 decembrie, a Sfântului Filip la
11 octombrie, iar pomenirea celorlalţi - afară de Nicolae, care nu este scris în
numărul sfinţilor -, Sfânta Biserică s-a obişnuit a o prăznui în ziua de astăzi,
deşi ei s-au săvârşit prin pătimire în vremi osebite, propovăduind apostoleşte
pe Hristos în felurite locuri.
Sfântul Prohor a urmat mai întâi Sfântului Mai Marelui
Apostol Petru, împreună cu ceilalţi ucenici, mai înainte de Adormirea
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi a fost pus de el episcop al cetăţii
Nicomidiei, în ţara Bitiniei, precum adevereşte despre aceasta fericitul Simeon
Metafrast, în viaţa Sfântului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, după
Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Prohor a fost multă vreme împreună călător şi
părtaş al ostenelilor Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, cercetând multe
ţări împreună cu dânsul şi suferind dureri şi chinuri de la cei necredincioşi,
pentru buna vestire a lui Hristos. El a fost surghiunit cu dânsul şi în insula
Patmos şi cele ce-i spunea Cuvântătorul de Dumnezeu, Ioan, din descoperirea lui
Dumnezeu, pe acelea le scria din gura lui. După aceea, iarăşi s-a ostenit în
cetatea Nicomidiei, în care a fost întâi episcop, întorcând pe oamenii cei
rătăciţi la Hristos Dumnezeu şi înmulţind biserica cea nou adunată. Şi mergând
în Antiohia, s-a sfârşit muceniceşte, fiind ucis de cei necredincioşi pentru
propovaduirea lui Hristos.
In aceeaşi zi în care a fost ucis cu pietre Intâiul Mucenic
şi Arhidiacon Ştefan, după cum este scris în Faptele Apostolilor, a fost
prigoană mare asupra Bisericii Ierusalimului şi a fost ucis şi Sfântul Nicanor
împreună cu două mii de oameni, care crezuseră în Hristos. Iar felul uciderii se
pomeneşte în canon, căci fiind înjunghiat de iudei ca o oaie, s-a jertfit lui
Hristos.
După slujba diaconiei, Sfântul Timon a fost pus de Sfinţii
Apostoli episcop al cetăţii Vostrichia din Arabia şi, propovăduind numele lui
Hristos, a pătimit multe de la iudei şi de la elini. Fiind aruncat într-un
cuptor încins, a ieşit din foc nevătămat. Iar în Prologul roman cel mucenicesc
se spune despre dânsul, că, după nevătămarea focului, fiind răstignit pe cruce,
s-a sfârşit.
Sfântul Parmena, săvârşind slujirea cea încredinţată lui de
Apostoli, întru propovaduirea cea plină de credinţă, a murit înaintea ochilor
apostolilor, fiind îngropat de dânşii şi plâns cu smerenie. însă sunt unii care
spun despre dânsul că a avut sfârşit mucenicesc şi s-a încununat cu cununa
mucenicească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu