PREDICA LA DUMINICA A VIII-A DUPA RUSALI

Despre Sfanta Impartasanie ... si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. (Matei XIV, 19) Frati crestini, Printre multele minuni pe care le-a facut Mantuitorul, au fost si doua mari minuni savarsite asupra lucrurilor neinsufletite, ca sa arate ucenicilor si lumii intregi ca El nu este numai om, ci si Creatorul tuturor lucrurilor si Dumnezeu adevarat. O dovada despre puterea Sa dumnezeiasca este si minunea de care ne vorbeste Sf. Evanghelie de astazi. Am auzit cum Mantuitorul cu cinci paini si doi pesti a saturat cinci mii de oameni afara de femei si copii. Inmultirea aceasta a painilor a fost tot asa de minunata ca si prefacerea apei in vin la nuna din Cana Galileii, atunci cand nuntasii au bau vinul acela minunat si s-au mirat cu totii de bunatatea, dulceata si gustul lui placut. La fel s-a intamplat si aici in pustie, cand Mantuitorul a binecuvantat painile. Multimile s-au minunat de dulceata si bunatatea acestei paini si, vazand puterea dumnezeiasca a lui Iisus, s-au hotarat sa-L puna imparatul lor, imparatul lui Israel, fiindca se ingrijea de nevoile lor si le vindeca toate bolile.

Nu-mi da, Doamne, desăvârşire, dă-mi smerenie...

Cel mai mare necaz a multora dintre noi, cei care ne considerăm creştini e că nu suntem nici calzi, nici reci, că nu suntem în stare nici să ne jertfim, nici să mărturisim. Nu mai avem acea ardere către Hristos, pe care au avut-o acei, care au intrat în istoria Bisericii ca sfinţii, cuvioşii şi preacuvioşii săi. Astăzi mulţi dintre acei, care nu au avut o educaţie creştină, la un moment dat, obosiţi de viaţa fără de sens descoperă acest foc arzător al căutării: unde este adevărul, există Dumnezeu, pentru ce trăiesc eu, care este scopul vieţii mele şi a omenirii în genere? Dar pentru mulţi dintre noi aceasta este o flacără prea mică şi care nu e în stare să dea naştere unui foc arzător, care te va face să nu cedezi până nu vei găsi răspunsurile atât de necesare sufletului. Dar nu poţi aprinde o flacără, fără a avea măcar o mică sursă a ei.

SFINŢII APOSTOLI PROHOR, NICANOR, TIMON ŞI PARMENA, DIACONII

(28 iulie)

In zilele Sfinţilor Apostoli, după Inălţarea Domnului şi după primirea Sfântului Duh, pe când încă nu se răspândiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui Hristos şi bisericile credincioşilor din Ierusalim se înmulţiseră, s-au ales spre slujba diaconiei aceşti şapte bărbaţi plini de Sfântul Duh şi de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. Şi rugându-se Sfinţii Apostoli, şi-au pus mâinile peste dânşii şi i-au făcut diaconi. Dintre aceştia, pomenirea Sfântului Intâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se cinsteşte la 27 decembrie, a Sfântului Filip la 11 octombrie, iar pomenirea celorlalţi - afară de Nicolae, care nu este scris în numărul sfinţilor -, Sfânta Biserică s-a obişnuit a o prăznui în ziua de astăzi, deşi ei s-au săvârşit prin pătimire în vremi osebite, propovăduind apostoleşte pe Hristos în felurite locuri.

Iubirea în ochii unui ortodox

Şi pentru că în articolul „Nu există copiii perfecţi şi nici parinţi perfecţi'' spuneam că copiii au dreptul să trăiască acolo unde este iubire, vă aduc în atenţie o altă perspectivă asupra iubirii, sentiment atât de cântat şi lăudat, dar totuşi necunoscut în adevăratul sens al cuvântului. Vă propun o viziune ortodoxă... (Gabriela Tudor)

Iubirea - Iubirea lui Dumnezeu

"Iubirea este o realitate adânc umană şi de o aşa complexitate, încât unii renunţă la orice definiţie, socotind cuvintele inutile şi neputincioase. Iubirea nu se poate defini. Ea este tot atât de misterioasă ca şi viaţa. De aici şi diversitatea de aspecte aproape contradictorii ale iubirii. Căci cuvântul „iubire" este cel mai fluid, cel mai complex, mai vag şi mai variat ca sens dintre toate cuvintele.

Ierarhia în familie – nu există loc pentru democraţie

Când lumea întreagă se luptă pentru egalitatea tuturor şi în toate, în familie, acest leagăn al iubirii în lumea ce-şi pierde mintea, trebuie menţinută ierarhia. Doar inegaliatea a fost binecuvântată de însăşi Dumnezeu.
Societatea umană este o structură complexă. Şi ca orice lucru complex, ca să-şi menţină viabiliatatea, trebuie să existe în interiorul ei un sistem de subordonare şi conexiune între părţile existente. Aceste legături complexe şi se numesc ierarhie.

Predică la Duminica a VI-a după Rusalii

( Despre păcatele săvîrşite cu gîndul )

Şi ştiind Iisus gîndurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? (Matei 9, 4)

Iubiţi credincioşi,

În multe locuri ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi aflăm că Dumnezeu Cel Atoateştiutor ştie gîndurile oamenilor şi vede mai înainte toate cele ce vom face şi vom gîndi noi. Acest lucru îl arată şi psalmistul care zice: Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi (Psalm 138, 16). Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu arată acelaşi lucru, zicînd: Eu sînt cel ce cerc inimile şi ispitesc rărunchii ca să dau fiecăruia după căile lui şi după roadele isprăvilor lui (Ieremia 11, 20; 17, 10; 20, 12). Proorocul David la fel zice: Cela ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule (Psalm 7, 9).

Concentrarea minții la rugăciune

Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.

Iartă-i pe toţi pentru toate !

Fapte bune - Iertarea

În ultima mare operă a lui Dostoievsky, “Fraţii Karamazov”, se spune povestea lui Markel, fratele bătrânului Zossima. Diagnosticat cu tuberculoză, el este pe moarte. În acele ultime zi, el a ajuns la o credinţă reînnoită în Dumnezeu şi la o înţelegere cu adevărat profundă a iertării. Într-o conversaţie cu mama lui, ea se întreabă cum poate fi atât de vesel într-un stadiu atât de serios al bolii sale. Răspunsul lui este o ilustraţie a inimii unui Creştin Ortodox.

Slujirea imperialã a preoţilor şi mirenilor (4)

Tinerii în Biserică - Explicarea Sfintei Liturghii

De la bun început vreau să vă atrag atenţia că structura literară a Liturghiei este aceea a unei piese de teatru. Toată slujba este un dialog între doi parteneri: preotul, pe de o parte, şi credincioşii mireni, pe de alta, cu precizarea că ei, împreuna, alcătuiesc un singur tot.

Sfîntul Nicodim Aghioritul, Purtătorul de Dumnezeu

(14 iulie)

Acest astru strălucitor al Bisericii a văzut lumina zilei în anul 1749, în insula Naxos din arhipelagul Ciclade - Grecia. Părinţii săi, evlavioşi şi cu frică de Dumnezeu, i-au dat la Sfîntul Botez numele de Nicolae şi l-au încredinţat preotului satului pentru a-l învăţa să citească. De mic copil s-a îndepărtat de jocurile gălăgioase ale celorlalţi copii, pentru a se dedica stăruitor lecturii. El a fost dăruit de Dumnezeu nu numai cu o inteligenţă vie, ci, de asemenea, şi cu o memorie excepţională, care-i permitea să reţină şi să repete ime-diat tot ceea ce citea.

De ce să cauți mai întâi împărăția cerurilor, și apoi cele ale lumii

Discursuri din Sfânta Scriptură - Discuţii libere pe textul Sfintei Scripturi

În Evanghelia după Matei, Mântuitorul Hristos spune: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6, 33). Este un pasaj asupra căruia am meditat de mult timp, încă de când am intrat în Biserică și l-am cunoscut pe Dumnezeu. Totuși astăzi, când merg pe 30 de ani, percep lucrurile altfel, și acest îndemn are cu totul alte conotații în conștiința lea. Mi-aduc aminte cum Sfinții Părinți spun că vârsta de 33 de ani la care a fost răstignit Mântuitorul este vârsta omului matur, eliberat de stângăciile și gândurile ușoare ale tinereții, și destul de experimentat încât să trăiască pe picioarele sale.

Sf. Mucenici Epictet şi Astion

(8 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Pe malul lacului Razelm, care în antichitate se numea Halmyris (sol, apă sărată), nu departe de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţul de Jos, se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care au fost identificate de învăţaţi cu cetatea Halmyris. Aceasta n-a fost cercetată niciodată prin săpături arheologice şi de aceea cunoştinţele noastre despre ea sunt destul de sumare. Unele ştiri izolate le avem din itinerariile antice care, indicând numele de cetăţi de pe drumurile principale ale imperiului, menţionează şi Halmyris.

Predică la Duminica a V-a după Rusalii

( Despre iad şi chinurile păcătoşilor )

Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? (Matei 8, 29)

Iubiţi credincioşi,

Una din învăţăturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad şi chinurile lui, de care şi diavolii se tem şi se cutremură. Cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvîntului în părţile Gadarenilor, zis şi Gherghesenilor, L-au întîmpinat doi oameni îndrăciţi care ieşeau din morminte şi erau foarte munciţi. Diavolii care chinuiau pe aceşti oameni, văzînd pe Mîntuitorul, au strigat: Ce este nouă şi Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?

SFANTUL MARE MUCENIC PROCOPIE (8 iulie)

Sfântul Mare Mucenic Procopie a crescut în Ierusalim, cetatea cea sfântă. El n-a fost numit de părinţii lui Procopie, ci Neania; iar Procopie a fost numit mai pe urmă de Insuşi Hristos, în vremea botezului, precum ne va arăta cuvântul care ne stă înainte. Aşijderea şi Ierusalimul, într-acea vreme, era numit de către păgânii închinători de idoli, nu Ierusalim, ci Elia; pentru că, după, dărâmarea Ierusalimului de către Tit, fiul lui Vespasian, trecând mulţi ani, Adrian, împăratul Romei, al cărui nume din naştere era Elie, vrând ca în acel loc pustiit al Ierusalimului să ridice iarăşi cetatea, a numit-o cu numele său, Elia, şi a poruncit ca nimeni să nu mai numească acea cetate Ierusalim, ci Elia. Iar aceasta a făcut-o, pentru că, purtând ură împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, se sârguia ca nu numai numele Lui cel preasfânt să-l piardă de pe pământ, ci şi locul unde Hristos a pătimit voia să-l dea întru uitarea pomenirii oamenilor; şi de aceea a numit Ierusalimul, Elia.

Poftesti la frumusetea femeilor?

Fapte rele și patimi - Desfrânarea

Intrucat traim intr-o societate sexualizata pana in maduva oaselor, intr-o lume in care anormalul este normal, intr-o lume in care stimulii vizuali agreseaza si lezeaza orice masura a bunului simt, vom vorbi de una dintre cele mai grele si mai raspandite probleme pe care starea actuala a lucrurilor o proiecteaza pe relatia dintre barbat si femeie: poftirea barbatului, sau altfel spus erotismul ascuns in fantezii si ganduri ale barbatului. Este de stiut ca poftirea nu este proprie numai barbatului ci si femeii, insa poftirea in gand este tipică barbatului precum si ispitirea prin trup este tipica femeii, si de aceea vom vorbi acum doar despre poftirea barbatilor la frumusetea straina. Fie ca este vorba de barbati tineri sau mai putini tineri, saraci sau bogati, educati sau mai putin educati, manifestarile sunt aceleasi: ganduri patimase la vazul unei femei frumoase. De nenumarate ori am vazut baieti tineri si barbati in toata firea poftind si facand remarci rusinoase la adresa fetelor tinere de pe strada, la adresa surorilor, verisoarelor si chiar a mamelor propriilor prieteni, ba chiar si remarci grosolane la imaginea femeilor expuse sub forma de panouri publicitare pe strada, si toate acestea cu o usurinta si o lipsa de rusine de nedescris.