Impreuna cu Sfanta Traditie,Biblia ori Sfanta Scriptura se afla la temelia invataturii crestine constituind “cartea de capatai” a credinciosilor de pretutindeni si din tóate timpurile.Marea ei importanta, de asemenea larga raspindire de care se bucura,un sunt intrecute de neostoita dorinta a crestinilor s-o aibe si s-o cunoasca,sa-i aplice preceptele.Din aceste motive ca si din multe altele,Biblia este o carte deosebita,necesar a fi tratata corespunzator.In mod special trebvuie retinut ca,desi se gaseste la dispozitia fiecaruia,ea nu este si nu poate fi doar a unor insi particular.Biblia apartine intregii obsti crestine,Bisericii,sirurilor nesfarsite de credinciosi.
Cand luam Biblia in mana,obligatoriu gandim la fratii nostrii din veacurile dintai,prin mijlocirea carora ni s-a transmis intacta si pura.Atunci cand se adunau pentru rugaciune si “frangerea painii”,primii crestini-dupa obiceiul sinagogii pe care si l-au insusit-faceau lectura din cartile sfinte,ale Vechiului Testament care profeteau pe Hristos,dar mai ales ale Noului Testament care tocmai se alcatuia.
Pe masura raspindirii si cresterii nevoii Bisericii,aceasta s-a ingrijit sa copieze exemplarele fiecarei carti,si sa le multiplice da si sa le puna la adapost de concurenta numeroaselor”apocrife” vehiculatoare a celor mai fantastice “minciuni pioase”.Astfel tot Biserica,beneficiind de munca si priceperea invatatilor printre care si Sfantul Atanasie ocupa un loc de frunte,a alcatuit apoi,dupa iluminata chibzuinta,sirul cartilor sfinte si le-a adunat la un loc.Dar pina sa se ajunga aici,a fost nevoie ca Biserica prin slujitorii ei,episcopi,preoti si diaconi sa dezvolte mereu in constiinta credinciosilor dragostea si respectul fata de Sfanta Scriptura,dorinta citirii,chiar memorizarii ei,pasiunea dreptei ei talcuiri.E suficient sa ne aducem aminte ca in deceniile imediat urmatoare Mantuitorului s-au ivit puzderie de rataciri,erezii si secte tinzand fiecare la validarea propriilor carti pretins “canonice” si a propiilor talcuiri evident false,si vom intelege contributia imensa adusa de cei vechi la perpetuarea Bibliei adevarate.Cine alta decat Biserica a putut tine,atunci cand crestinismul se afla inca in fasa,dreapta cumpana evitand alunecarile intr-o parte sau alta?
Ea si numai ea a fost instrumentul ales de Dumnezeu prin care ,in perioada persecutiilor starnite de imparatii romani, a ferit de la distrugere sfintele carti crestine.Se cunoaste bunaoara cazul diaconului martir Euplu de la inceputul sec.IV care,adus in fata judecatii si intrebat de ce a nesocotit ordinul de predare a cartilor sfinte,raspunse:”Pentru ca sunt crestin si pentru ca-mi este oprit sa le predau.Mai bine mor decat sa le predau.In ele este viata vesnica.Ca sa n-o pierd ,dau viata mea(Actele lui Euplus II,2)
Dintr-un inceput crestini au vazut in Biblie nu o simpla carte,ci insusi “cuvantul lui Dumnezeu” de care s-au apropiat cu evlavie acordandu-i profunda cinstire.Pina azi ea se pune in altar pe sfanta masa si in mijlocul bisericii,iar preotii si credinciosii vin sa se inchine si sa o sarute.Citirea ei a devenit act ritual si momento important al serviciilor divine cand participantii stau “drepti” sau chiar ingenunchiaza; daca credinciosul este singur si vrea sa-i deschida paginile,atunci mai intai se roaga precum indeamna intre altii si Sf. Isaac Sirul:Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din dumnezeasca Scriptura fara sa ceri prin rugaciune ajutorul lui Dumnezeu…Sa crezi ca rugaciunea este cheia intelegerilor adevarate a dumnezeiestilor Scripturi”(Cuvantul LXXIII)
Cunoscand acestea, va trebuii sa nu uitam rolul pe care l-a implinit Biserica in ce priveste alcatuirea Sfintei Scripturi si totodata sa nu pierdem din vedere aportul inaintasilor la perpetuarea peste veacuri a textului ei.Rod al inspiratiei divine si produs al autorilor cu nume stiute si nestiute,Biblia crestina este nu mai putin opera generatiilor imediat urmatoare lui Iisus,in fata caruia e potrivit sa ne plecam smeriti recunoscandule meritul si ascultandu-le talcul.
Inainte de a fi a mea sau a ta,Biblia este deci a Bisericii care ne-o pune la-indemana,adevar ce nu este bine sa-l uitam spre a nu ne rataci “nestiind Scripturile,nici puterea lui Dumnezeu”(Matei 22,2)
NICOLAE
MITROPOLITUL BANATULUI
Sursa:Indrumator bisericesc 2,editia din 1981 a Mitropoliei Banatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu