Fiecărei vârste şi stări sufleteşti îi corespund anumite forme de rugăciune

Familia, în calitate de biserică din casă, trebuie să stabilească o rugăciune comună, în care membrii familiei să se roage unul pentru celălalt. Rugăciunea comună a familiei se naşte din rugăciunile comune ale părinţilor şi din obişnuirea copiilor cu ele.

Atunci cînd copilul se roagă în faţa icoanelor şi de faţă sunt părinţii, unul din ei trebuie să urmărească rostirea corectă a rugăciunii şi pronunţarea desluşită a fiecărui cuvînt. Dacă se poate, părinţii pot să se roage în gînd, pentru ca rugăciunea exterioară, lucrătoare, a copilului să ia forma rugăciunii fierbinţi interioare (a minții şi a inimii). În nici un caz părinţii nu-l vor corecta în același timp.

Sfînta simplitate

Un preot de la țară, mergînd cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălîndu-și rufele în rîu și, apropiindu-se, a întrebat-o:
-Duminica, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate am vorbit lucruri prea savante și mă gîndesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înțeles din ce-am spus eu la predică ?

De la omul bolnav două lucruri cere Dumnezeu

Celui bolnav, ştiţi cu toţii, i se pare noaptea un an, nici bucate nu suferă, nici bucuria lumii nu o simte. Duce o cruce grea, sărmanul, şi ferice de cel ce poate răbda în boală ca Iov, căci acela mare plată va lua. Crucea celui în boală îi smereşte şi sufletul, şi trupul, iar de la cel bolnav nu cerem nici post, nici metanie, ci numai două lucruri cerem, cum spune dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul: „De la omul bolnav două lucruri cere Dumnezeu: rugăciunea şi mulţumirea”.

Sfaturi pentru felul de comportare în Biserică

• Înainte de a merge la Sfânta Biserică să fii împăcat cu toţi cu care te-ai certat.
• Lasă şi tu din inimă şi iartă tuturor celor care ţi-au greşit.

• Îmbracă-te într-o ţinută curată, dar modestă, ba chiar smerită, ştiind că nu mergi la teatru ci ca să te rogi lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu lacrimi pentru iertarea păcatelor tale.
• Sileşte-te ca să duci un dar, măcar cât de mic: lumânări, tămâie curată şi un pomelnic pentru a fi pomenit tu şi toţi ai casei tale la Sfânta Liturghie;

Sărbătorile au trecut, dar duhul și sfințenia acestora trebuie să persiste încă în sufletul nostru

Prin mila lui Dumnezeu, am trecut și anul acesta de sfintele și totodată frumoasele sărbători de iarnă. Acest buchet de sfinte sărbători – Nașterea Domnului, Tăierea Împrejur a Mântuitorului, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Epifania sau Boboteaza și Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul – nu sunt doar bogate în datini și obiceiuri, ci răspândesc și o bună mireasmă de învățături și înțelesuri duhovnicești, folositoare pentru mântuirea sufletului. Mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi, ne-am împărtășit duhovnicește în sărbătorile respective cu sfinte învățături ce reflectau importanța și semnificația fiecărei sărbători. De aceea nu vom zăbovi asupra lor, prin a le mai explica în vreun fel.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu

Părintele Arsenie Boca a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! Şi anume a zis aşa: „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”.

De ce a făcut Dumnezeu munca?

Aparent, munca ne ajută să obţinem cele necesare vieţii. În realitate, ea are rostul divin de a ne desăvârşi. Aşadar, vorbim despre teologia şi ispitele muncii.

Ca şi alte lucruri din viaţa noastră, munca nu este un scop în sine, ci un mijloc. Şi, ca orice mijloc, poate fi întrebuinţat bine sau prost. Însă, cel mai bun scop al muncii este desăvârşirea interioară. Pare că n-au legătură, dar… iată cum au.Biblic vorbind,

Poate trăi omul fără Dumnezeu?

Nu te întrista din pricina singurătăţii pe care o ai de îndurat acolo unde trăieşti. Dacă, aşa cum scrii, te simţi ca în pustie, să ştii că foarte mulţi tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toţi aceşti pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălţat până în preaînalta tovărăşie a lui Dumnezeu şi a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia.

Ce ar trebui să facem ca să fim fericiți?

– Unora parcă le sunt date numai suferințe, toată viața…

– Trebuie să înțelegi că e ca un joc între tine și Dumnezeu. În suferință se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu față de tine. Și atunci începi să gasești un rost fiecărei suferințe. Fără Dumnezeu, totul sfârșește intr-un mare absurd. Și cea mai mică suferință te doboară. Nu mai înțelegi nimic și ajungi să-ți pui capăt zilelor.

Ai grijă de sufletul tău ‒ roagă-te, odihnește-te, bucură-te!

Este o binecuvântare ca omul să-și valorifice corect timpul, să găsească puțin timp să se odihnească în rugăciune, să-I consacre puțin timp lui Dumnezeu și să învețe să se roage.

În cadrul vieții de zi cu zi întâlnim multe greutăți și dezamăgiri, mulți tineri se găsesc într-un impas, multe semne de întrebare și probleme există în sufletele oamenilor și mult stres. Mai există și acest întuneric ce intră în sufletul tânăr, făcându-l să nu știe el însuși cine este, ce face și încotro se îndreaptă, să nu știe ce vrea de la el și de la viață. Toate acestea se vindecă atunci când omul începe să-ți valorifice corect timpul și să se roage.